Cat de confortabili sunt papucii altuia?

86235973În consultanţa PR, ca şi în training, unul dintre cele mai dificile lucruri este să faci clientul să se pună în pielea celuilalt. Să înţeleagă raţiunile în baza cărora partenerul său de comunicare judecă, evaluează şi acţionează într-un anumit fel, ia diferite decizii, felul în care gîndeşte, presiunile externe şi, cîteodată, politicile pe care le are de respectat.

O situaţie tipică în care pielea celuilalt este absolut inconfortabilă este relaţia cu media, de departe cea mai provocatoare interacţiune pentru mulţi dintre manageri. De fiecare dată, la trainingurile pentru relaţia cu presa, se întîmplă un lucru interesant: în primul sfert de oră primesc aceleaşi trei întrebări, ale căror răspunsuri managerii nu sînt mereu pregătiţi să le primească şi să le accepte.

Prima întrebare pe care o primesc este “de ce scriu jurnaliştii numai de rău?”. Important este, ca în acest caz, să înţelegem care este accepţiunea fiecăruia despre “bine” şi “rău”. Nu poate fi condamnabil faptul că jurnalistul nu mediatizează împlinirea a 10 ani de activitate a companiei – să fim serioşi, ce ştire este asta?-, dar în mod cert va scrie despre defectele de calitate ale produselor sau serviciilor.
Explicaţia e simplă, şi la îndemîna oricui vrea să se pună în papucii ziaristului. Dacă ai avea un ziar de vîndut, ai scrie că trenul a ajuns la timp în staţie? Cu alte cuvinte, binele este normal, este o stare de fapt care ne aşteptăm să se întîmple, în timp ce erorile, lucrurile care nu merg bine, defectele şi neconcordanţele de orice tip se pot transforma cu uşurinţă într-o ştire, una care vinde, pentru că este de interes public.
Acest adevăr este extrem de dificil de acceptat de către cei exteriori mass-media. S-ar spune că toată lumea se aşteaptă să vadă la chioşc numai ziare cu articole laudative, evenimente plăcute şi succese. Aceste ziare nu s-ar vinde niciodată, şi simplul efort de a te imagina manager al unei publicaţii va schimba radical perspectiva.

A doua întrebare este: “de ce jurnaliştii «trunchiază» informaţia?”. Celor mai mulţi dintre cei care interacţionează cu un jurnalist li se pare foarte important să vorbească mult şi să răspundă cît mai stufos la întrebări. Aproape nimeni nu-şi pune problema (nicidecum să întrebe, chiar) cît spaţiu are la dispoziţie, cîte secunde va apărea citat în reportajul tv, cît va fi în mod realist citat, din ceea ce spui. O astfel de întrebare nu este deloc deplasată – dimpotrivă, arată că te-ai pregătit şi vrei să dai acele mesaje potrivite contextului.

Am văzut cîteva secvenţe în care Donald Trump îşi exersa mesajele principale pe diferite secvenţe de timp (30 de secunde, un minut sau două minute); este un exerciţiu simplu, la îndemîna oricui, fără costuri – doar cu elementara condiţie de a înţelege două lucruri: 1. Jurnalistul nu are la dispoziţie tot ziarul sau tot jurnalul de ştiri ca să publice sau să difuzeze fără greş şi fără nici o omisiune tot ce i-am spus şi 2. Nu tot ce spunem într-un discurs fluviu este important sau relevant; ar trebui să avem exerciţiul şi obişnuinţa de a ne livra mesajul în formă foarte condensată, ca să ne asigurăm că el va ajunge spre audienţă aşa cum l-am transmis. Dacă nu facem acest efort, nu există niciun motiv rezonabil să ne supărăm pe jurnalist pentru că a extras ceea ce a considerat el important – noi am permis acest lucru, de fapt…

A treia întrebare este “de ce sînt jurnaliştii agresivi şi insistenţi?” – simplu, pentru că asta le este meseria. Pe tarabă se bat pentru întîietate mai multe ziare, multe jurnale de ştiri îşi dispută fiecare punct de audientă – cum să faci ca al tău să fie cumpărat? Publicînd informaţii exclusive, detalii pe care alţii nu le au, articole de interes. Acestea toate nu se obţin cu duhul blîndeţii, nu stă nimeni pregătit să le ofere pe tavă. La urma urmelor, şi vînzătorii sînt agresivi, şi avocaţii, şi agenţii de asigurări – şi mai sînt şi alte meserii, probabil, în care insistenţa este esenţială.

Ceea ce este bine să înţeleagă fiecare este faptul că, în majoritatea covîrşitoare a situaţiilor, jurnalistul nu are nicio răfuială personală cu nimeni. Puţinele situaţii ne-etice nu trebuie lăsate să ne influenţeze relaţia cu o breaslă intreagă. În redacţie se trăieşte o viaţă stresantă, în viteză, luată de la capăt în fiecare zi. Înainte de a te înfuria, este bine să te opreşti şi să te întrebi: aş fi în stare să găsesc un subiect, să–l documentez şi să-l transpun într-o poveste? Şi povestea asta să se vîndă? În timp ce încerci să răspunzi, s-ar putea să descoperi că te cam strîng pantofii. Pantofii celuilalt…

Articol publicat pe www.prwave.ro.

Ce valoare aduce PR-ul?

Scriam intr-un post trecut despre diferentele dintre PR si Advertising, cum intervin cele doua arii de specialitate in viata unui brand. Iata ca filmuletul de mai jos surprinde cam aceeasi esenta, legata de diferentele dintre cele doua. Protagonistul clipului, fondator al unei companii ce activeaza in industria berii in SUA, vorbeste deschis despre valoarea pe care PR-ul o aduce unui business:

La inceput de an…

75677001

La multi ani si bine v-am regasit! A mai trecut un an si iata-ne la inceput de 2010. A fost un an nu tocmai simplu, ci dificil din multe puncte de vedere, inclusiv cel al joburilor. Situatia nu e nici acum roz, insa important e sa pornim in acest an optimisti, gandind pozitiv si romaneste, intr-un mod constructiv, ca “tot raul e spre bine” si “toate vin la timpul lor“.

Nu intamplator am ales aceasta introducere, de regasire in 2010. Motivul este simplu, daca e sa luam in considerare comentariile in acest sens, primite pana acum pe blog.  Asa ca incepem anul cu un articol despre angajare, care speram sa fie de folos celor aflati in cautarea unui job:

Unde se ia decizia…

…de angajare? Probabil ca multi dintre cei care au fost la interviuri pentru job si-au pus o intrebare simpla, cu raspunsuri complicate: Ce anume l-a facut pe angajator sa aleaga pe altcineva, si nu pe mine? Variantele posibile sint multe, de la factorii subiectivi, precum chimia interpersonala, pina la evaluari extrem de obiective, ca punctajul acordat pe mai multe paliere de competenta. Recent, o buna prietena imi povestea ca si-a format o echipa extraordinara de zece oameni mergind foarte mult, in procesul de recrutare, pe flerul personal si pe usurinta comunicarii interpersonale. Stiu, deopotriva, ca specialistii in resurse umane sustin foarte mult procedura selectiei in functie de abilitati, expertiza, experienta, de cele mai multe ori independent de impresia personala pe care o lasa candidatul.

Cel mai probabil, procesul corect este un mix intre cele doua. Nu merge doar chimie simpla, dupa cum nu merge nici un punctaj sec, aplicat unui om. Ceea ce ar trebui sa stie, de fapt, cel care doreste sa se angajeze, este ca va fi analizat pe mai multe paliere :

-          Competentele profesionale. Vor fi luate in calcul experienta, gradul de expertiza, specializarea pe anumite task-uri de lucru. Este bine ca, atunci cind va prezentati la un interviu de job, sa stiti cite ceva despre ceea ce presupune pozitia pentru care ati aplicat, ce responsabilitati va asteapta, cit de mult se potrivesc sau nu experientele voastre profesionale anterioare cu ceea ce urmeaza sa faceti. Acest lucru va ajuta sa evidentiati acele aspecte care va avantajeaza, sa duceti discutia in directia care va pune cel mai mult in valoare competenta.

-          Interesul. Orice angajator urmareste, in cursul procesului de recrutare, capacitatea aplicantului de a initia si sustine un interviu in dublu sens. Sint foarte apreciate intrebarile despre responsabilitatile job-ului, despre companie, despre echipa. Un candidat care incearca inca din faza de recrutare sa inteleaga ce are de facut este o persoana matura, care isi poate defini corect asteptarile, si le poate intelege si pe ale altora. In pregatirea unui interviu, incercati sa aflati citeva lucruri despre compania la care ati aplicat si dezvoltati un set de intrebari pe care sa le adresati, cu un interes real fata de ceea ce ar urma sa faceti in noua pozitie.

-          Potrivirea. Cultura organizationala, sistemul de valori promovat, stilul echipei, personalitatile angajatilor actuali, sint tot atitea lucruri la care angajatorul se gindeste atunci cind opteaza pentru o persoana sau alta. Desi pare o alegere bazata pe factori subiectivi, nu este decit o incercare de a-l integra cit mai repede pe noul-venit in echipa din care urmeaza sa faca parte. Chiar si aici va puteti pregati, fiindca atitudinea pozitiva, deschisa, stilul direct de abordare si zimbetul vor fi apreciate si va vor aduce citeva puncte in plus.  

Asadar, angajatorii se uita, deopotriva, si la competentele aplicantilor, si la felul in care acestia se pot integra in echipa existenta. Mi s-a intimplat, in cei opt ani de cind fac angajari, sa vad persoane care aplica la job-uri despre care nu stiu nimic, si nici nu au dorit sa afle ceva; persoane care vin si nu sint in stare sa enumere doua-trei calitati pe care le au; persoane care marturisesc senin ca nu stiu, de fapt, sa faca nimic, dar ca invata repede si vor sa capete experienta pentru CV. Din fericire, am vazut si oameni foarte bine pregatiti, care stiu “sa se vinda” in sensul cel mai bun al cuvintului, care pun accentul pe propriile calitati si reusite, care stiu cum sa puna in valoare fiecare succes, care isi transforma competentele si abilitatile in beneficii pentru angajator.

In concluzie, pot spune ca cea mai buna intrebare pe care ar putea-o avea un aplicant este : „Ce l-a determinat pe angajator sa ma aleaga pe mine?” - o intrebare care ar oferi multe lectii si ar veni cu multe raspunsuri despre ce anume, din tot ce ai facut la interviu, a placut si a convins. As fi dispusa sa raspund acestei intrebari cu toata sinceritatea, din pacate, insa, nu mi-a fost adresata niciodata…

Articol scris de Mihaela Apetrei.

Mitul creativitatii in comunicare

93907244

Sint anumite domenii de activitate despre care s-a format o imagine bine definita, dar nu neaparat si corecta, bazata pe anumite entuziasme si idealisme promovate si intretinute de multe ori chiar de cei din interiorul bransei. In ceea ce priveste industria comunicarii (PR, advertising), aceasta imagine are in centrul sau spiritul boem, “creativitatea”, citeodata chiar usoara ticneala artistica a protagonistilor, despre care exista ideea falsa ca lucreaza printre nori si fum si aburi de alcool, la ore atipice, in medii atipice.

Realitatea, descoperita repede de orice student care incepe o cariera in aceste domenii, este ca lucrurile nu stau deloc asa. E drept ca in advertising multi dintre copywriteri sau art-directori intretin in mod voit ideea de “cap in nori”, insa cei mai multi dintre ei sint spirite foarte practice, care stiu bine ce au de facut si evalueaza foarte mercantil (in sensul cel mai bun al cuvintului) orice oportunitate li se iveste. Imi amintesc de un cunoscut, art director intr-o celebra agentie de publicitate, care are mereu aerul ca nu prea intelege ce se intimpla in jur, dar evalueaza si exploateaza permanent, extrem de eficient, orice ocazie de a face bani sau de a creste in cariera - lucru firesc de altfel si perfect in regula.

Intr-un anume sens, creativitatea face parte, si ea, din aceste “mituri” intretinute. Exista impresia ca, daca nu esti creativ si nu vezi pe cer nori cu forme de obiecte, nu ai ce cauta in acest domeniu. Exista impresia ca deadline-urile sint pentru ceilalti, nu pentru cei care “creeaza”, sau ca muza nu te viziteaza oricind, ci doar cind doreste ea. Realitatea este putin diferita: sigur ca o idee geniala nu vine batind din palme, si nici nu scoti din joben sugestii creative pentru un eveniment sau o lansare. Dar la fel de adevarat este ca acestea pot fi provocate prin cercetare, prin curiozitatea permanenta de a sti ce au facut altii, conectarea la evenimentele din piata, stimularea imaginatiei, deschiderea orizonturilor. Sint agentii care amenajeaza un mediu de lucru special pentru cei responsabili de partea creativa a unei campanii - aceasta este o idee buna, care vine citeodata dublata, din pacate, de o lejeritate extrema a programului si a disciplinei de lucru. Mi s-a intimplat chiar, odata, sa primesc de la un director de agentie replica: “Nu sintem gata cu propunerea, pentru ca ne-a disparut copywriter -ul, nu dam de el de citeva zile. Mai are obiceiul asta, sa dispara si apoi sa apara subit”.

Ca urmare, creativitatea este, pe de o parte, un dar, si pe de alta parte o abilitate educata. Cei care sint creativi nativ sint favorizati, desigur, si de cele mai multe ori ei sint cei care nasc idei spectaculoase, de care te minunezi si nu intelegi cum de nu ti-au venit tie, pentru ca par atit de simple si genereaza efecte atit de dramatice si radicale. Ceilalti, nu trebuie sa creada despre ei ca sint arizi, seci, fara imaginatie, ci trebuie sa faca efortul de a-si stimula imaginatia, de a vedea lucruri interesante acolo unde nu pare nimic de vazut. In ceea ce ma priveste, cred ca exista creativitate in orice domeniu: cel mai riguros chirurg are in cariera momente cind trebuie sa improvizeze creativ, cel mai bun inginer este un creator inventiv, simplul zidar care varuieste un perete poate avea visul lui de a crea o culoare, o textura. Faptul ca nu sintem educati sa vedem in noi latura creativa ne determina sa credem ca n-o avem deloc.

In PR, creativitatea este esentiala, dar trebuie vazuta ca o imbinare intre imaginatie si rigoare. Diferentiatoarele, lucrurile atipice, conceptele speciale, trebuie sustinute de puterea de a le implementa si de a obtine rezultate, de seriozitatea parteneriatului cu clientul si de increderea pe care o inspiram. Este bine sa lasam spiritul boem pentru cenaclurile literare, desi ma tem ca si acolo i s-a dus vremea…

Articol aparut pe markmedia.ro.

talent-it

Compania BRINEL lansează Școala de Excelentă ”Talent IT”, un proiect educațional unic în afara capitalei, dedicat studenților care își doresc o carieră în domeniul IT&C. Realizat în colaborare cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, ”Talent IT” reprezintă un proiect inovativ, implementat în urma unui parteneriat între mediul privat și cel universitar.

BRINEL doreşte în acest fel să reducă diferenţele existente între conceptele teoretice predate în şcoala românească şi realităţile proiectelor IT din practică, implicând pentru susținerea studenţilor specialiști BRINEL și reprezentanți ai partenerilor, cu o mare experiență în domeniu, dobândită în proiectele complexe derulate până în prezent la clienții din România.

”Talent IT este o școală special creată pentru tinerii talentați, ce le oferă acestora un cadru practic și stimulativ, prin care să-și poată dezvolta abilităţile, să fie mai aproape de ceea ce se cere la companiile care îi vor angaja. Potențialul IT al tinerilor din centrul universitar Cluj este foarte mare, ne dorim să contribuim la formarea viitorilor specialiști într-un mod performant, care să pună accent pe excelența în IT. Este un demers pe care il vom susține în fiecare an și care va pune la dispoziția studenților toate resursele necesare pentru a se dezvolta profesional. Pe termen lung, această investiție va contribui cu siguranță la dezvoltarea industriei IT&C din România, tocmai prin intermediul acestor tineri cu potențial. Buruienile cresc si singure. Talentul IT e o floare rară si trebuie cultivată cu multă dedicație.”, a declarat Marcel Borodi, CEO BRINEL.

Spre deosebire de sistemul educațional clasic, Școala de Excelență ”Talent IT” se axează în proporție de 90% pe partea practică. În laboratorul din cadrul Universității Tehnice, dotat de compania BRINEL cu echipamentele necesare, studenții vor avea posibilitatea să dezvolte proiecte și aplicații IT, să participe la workshop-uri realizate în parteneriat cu lideri IT la nivel mondial (Microsoft, Oracle, HP, Cisco, Intel și alții) sau la concursul anual de inovație. Studenții selectați vor beneficia și de un program de coaching, întâlniri lunare cu un specialist BRINEL sau al partenerilor din proiect, pentru a discuta despre cele mai noi tehnologii și despre felul în care pot fi înlăturate barierele ce pot să apară în proiectele reale, dar și de suportul unui profesor coordonator din cadrul universității.

„Universitatea Tehnică din Cluj este dedicată excelenței în toate domeniile, de la educație la cercetare. Din acest punct de vedere, toate inițiativele care au ca efect sprijinirea performanței studenților noștri sunt extrem de binevenite. În acest sens, parteneriatul cu firmele private ne oferă o dublă ocazie, atât de a orienta mai bine absolvenții pe piața forței de muncă, cât și de a-i ajuta să  se valideze în medii mai puțin familiare față de activitatea pur academică. Salutăm inițiativa ”Talent IT” venită din partea BRINEL, cu care avem colaborări tradiționale de foarte multă vreme și suntem convinși că astfel de inițiative pot fi luate ca exemplu și de alți parteneri ai universității noastre și în alte domenii de activitate, pornind de la această experiență pozitivă.”, a declarat Prof. Dr. Ing Cătălin Popa, purtător de cuvânt al Universității Tehnice din Cluj-Napoca.

De asemenea, pe lângă consultanța oferită de specialiștii BRINEL, studenții participanți vor putea obține stagii de practică, diferite certificări și specializări în domeniu, dar și burse de studiu.

„Școala de Excelență „Talent IT” se adaugă eforturilor de responsabilitate socială ale BRINEL și este susținută de Microsoft România în cadrul programelor educaționale. Aptitudinile IT sunt necesare pentru dezvoltarea societății inovatoare și ne angajăm ca, împreună cu partenerii noștri, să contribuim la formarea generației viitoare de angajați pentru a face față cerințelor locurilor de muncă în economia cunoașterii.”, a declarat Călin Tatomir, General Manager Microsoft România.

Pot participa la Școala de Excelență ”Talent IT” atât studenți cu rezultate deosebite în cei patru ani de studiu, cât și masteranzi preocupați de continuarea specializării. Ideea proiectului a fost prezentată studenților interesați de înscrieri chiar la începutul acestei săptămâni, o primă grupă selectată în acest an urmând să fie formată din zece studenți. Selecția candidaților va fi făcută pe baza unei testări realizate de o comisie specializată, data de începere a primei ediții ”Talent IT” fiind stabilită pentru 16 decembrie 2009.