Mă tot întreabă lumea ce e ăla PR… Am spus şi povestioara cu evreii*, l-am asemănat şi cu un OZN, am spus şi istoria managerului care punea secretara care face cafele să se ocupe de PR, de vreun an tot explic cum devine treaba cu PR-ul. Recent, am vazut stupefiată pe un blog cum zicea cineva: “ăştia sînt smecheri, nu mai lucrează la relaţii cu clienţii, lucrează în PR” 
De aia, am zis să clarificăm: ce este PR-ul ? Studenţii de la facultăţile de profil, care sînt puşi de profesori abuzivi să citească tomuri întregi de definiţii şi istorii ale PR-ului, vor avea probabil un răspuns academic pentru această întrebare. Dar nu asta mă interesează. Aş vrea să detectăm rolul PR-ului într-o organizaţie, felul în care acest departament susţine business-ul şi rolul strategic al consilierului de relaţii publice.
Aşadar, PR-ul este o componentă a mix-ului de comunicare al unei companii şi se intersectează în numeroase locuri cu marketingul sau advertisingul. Specialistul PR ar trebui, în principal, să-şi poată stabili obiective de comunicare în acord cu strategia generală a companiei şi să găsească modalităţile prin care să ducă la îndeplinire aceste obiective, pe coordonatele esenţiale ale activităţii de relaţii publice: relaţia cu presa, comunicarea cu partenerii, furnizorii şi clienţii, comunicarea internă, comunicarea cu societatea. În departamentul de relaţii publice se stabilesc mesajele cu care porneşte la drum compania într-un nou an, strategiile, tacticile şi acţiunile de comunicare necesare pentru transmiterea, dar mai ales recepţionarea corectă de către publicurile ţintă a acestor mesaje. Tot la PR se monitorizează şi se analizează rezultatele, efectele, de multe ori măsurabile direct în cifre de business. Am văzut recent o astfel de situaţie, în care o organizaţie căruia i se spusese un „nu” a obţinut un „da” din partea aceluiaşi client după ce un ziar important a scris despre activitatea sa.
Precum Moise, managerii isteţi fac din consilierul de relaţii publice un sfătuitor strategic, căruia îi cer părerea pentru fiecare decizie importantă. Teoretic, cu toţii ştim să vorbim. Dar să comprimăm în două minute sau 30 de secunde cele mai importante lucruri pe care le avem de spus, să previzionăm felul în care informaţia va fi preluată şi redată, să ştim ce anume „trece” şi ce nu, toate astea sînt mai rar realizabile prin simplul instinct de business, ci fac obiectul unei meserii. Iar meseria asta se numeşte PR.
* În branşă circulă o istorioară amuzantă despre definirea PR-ului. Atunci cînd Moise a vrut să treacă poporul evreu peste mare, în fuga lor din Egipt, şi-a chemat trei dintre consilieri: inginerul, finanţistul şi PR-istul, şi i-a întrebat de cred despre reuşita acestei acţiuni. Inginerul i-a răspuns că tehnic pare imposibil, ar trebui construit un pod pentru care nu deţine tehnologia necesară. Economistul i-a răspuns că este mult prea costisitor şi nu au resurse suficiente. Cînd a venit rîndul PR-istului, acesta a spus: „nu ştiu cum faci asta, dar dacă reuşeşti, îţi asigur trei pagini în Vechiul Testament”.
Mihaela Apetrei
Etichete: client, In PRactica, Mihaela Apetrei, PR-ist
