Arhiva categoriei ‘Articole Headline’

Data: 6 August 2010
Categorie: Articole Headline, In PRactica
Nr. comentarii: Nici unul

“PR on Facebook”

facebook2Citeam recent despre succesul de care se bucura Facebook - in retea sunt inscrisi peste 500 de milioane de utilizatori in acest moment, peste 1,5 milioane de internauti  fiind din Romania. In aceste conditii, nici nu e  de mirare ca tot mai multi oameni de marketing si comunicare apeleaza la un astfel de instrument pentru a-si promova produsele sau serviciile. Insa “multi stiu, putin cunosc”, asa ca realitatea arata ca multe dintre brandurile existente pe Facebook nu stiu inca sa exploateze la maxim oportunitatile oferite de platforma, oamenii din spatele lor tratand superficial promovarea in social media.

Daca pana acum lucrurile erau cam confuze, FB  s-a decis sa faca lumina in domeniu, venind in ajutorul celor din marcomm cu o pagina dedicata discutiilor si celor mai bune practici in ceea ce priveste utilizarea retelei in scopuri PR-istice.

De exemplu, un studiu de caz publicat la sfarsitul lunii iulie pe pagina respectiva dezvaluie celor interesati  opt criterii care asigura succesul unei pagini de marketing pe Facebook.  Vorbim practic de 8 pasi pe care brandurile ar trebui sa-i parcurga pentru a profita de avantajele platformei, de o cercetare care poate fi vizualizata aici: http://www.facebook.com/pr. E o pagina care ar trebui sa se regaseasca printre preferintele oricarui om de PR, iar daca va incadrati in aceasta categorie, stiti ce aveti de facut : “Like”! :)

Scrie un comentariu
Data: 1 Iulie 2010
Categorie: Articole Headline
Nr. comentarii: Nici unul

Pitch-ul, o licitație subiectivă

92609531

“La matematică, doi și cu doi fac patru, iar triunghiul are mereu trei laturi; la română, fulgul de zăpadă poate să i se pară unuia mai alb, altuia mai argintiu” – este replica memorabilă a profesorului meu de matematică din generală, prima definiție a subiectivismului, care m-a pus în gardă pentru restul experiențelor profesionale. Mai târziu, odată cu fiecare pitch – fie el pierdut sau câștigat -, mi-am adus aminte de această comparație.

De aceea, primul lucru pe care l-aș spune despre pitch este că are un grad mai mare de subiectivitate decât licitațiile obișnuite. Pitch-ul pune la bătaie idei, concepte, strategii, nu mese, scaune sau servicii limpede definite. Ceea ce ai gândit și ai propus i se poate părea evaluatorului „mai alb sau mai argintiu” și va conta foarte mult și care dintre cele două culori îi place. Cum să “colorezi” propunerea? Ce rezultate să livrezi, ca să fii în acord cu așteptările clientului? Ce ar vrea să vadă și să primească de la tine, ce așteptări are?

 

Teoretic, pentru toate aceste lucruri există îndrumări în invitația de participare trimisă agențiilor. Teoretic, se acordă un punctaj, pe baza propunerilor făcute. Totuși, diferențierea se va face, în cele din urmă, prin evaluarea creativității – ai livrat sau nu ceea ce clientul s-a așteptat să primească, ceea ce corespunde valorilor sale, percepțiilor, ideilor. Partea bună a acestui subiectivism este că agențiile ajung să lucreze, până la urmă, cu acei clienți cu care se potrivesc. Selecția făcută la pitch are, deși neexplicită, această componentă de evaluare a “potrivirii de stil”, absolut benefică unei colaborări pe termen lung.

Însă, până la momentul selecției, orice agenție are de parcurs un drum destul de lung, care începe odată cu momentul primirii invitației. Foarte sumar spus, pregătirea pentru pitch are – în mare - trei etape:

Cele mai multe pitch-uri cer o privire generală asupra strategiei pe care intenționezi să o propui pentru derularea viitoare a colaborării. Ca să ai o privire generală, trebuie să ai strategia – ca să ai strategia, trebuie să faci o cercetare – deci ore de lucru dedicate muncii pas cu pas pentru a înțelege industria, compania, punctele tari și punctele slabe, documentare la parteneri, colaboratori și terți implicați.

Al doilea pas, după culegerea acestor informații, îl reprezintă elaborarea propunerii cu care mergi la pitch. Așadar, urmează un brainstorming intern, o triere a ideilor, analiza lor și păstrarea celor mai bune. Apoi este realizată propunerea în sine, care va avea la bază acțiuni în acord cu concluziile cercetării, însă abordate cât mai creativ și, obligatoriu, măsurabile.

Al treilea pas îl reprezintă expunerea propunerii, care trebuie gândită și repetată temeinic. În cele mai multe situații, un procent important în decizie îl are felul în care a fost prezentată propunerea, răspunsurile pe care le-au oferit consultanții, interacțiunea “de la fața locului”.

 

Cu toate acestea, s-ar putea spune, cu certitudine, că nu există două pitch-uri la fel. Vorbeam odată cu un cunoscut care participa la licitații pentru achiziționarea de produse fizice; îmi povestea că cea mai grea a fost prima licitație, pentru că apoi a mers cu “copy-paste” și mici modificări, ici-colo. Nu știu dacă este chiar așa, însă categoric în serviciile de marketing și PR lucrurile stau diferit. Pitch-ul este o acțiune personalizată, dedicată fiecărui potențial client în parte, o haină croită pe măsură, pentru măsuri unice. Am participat la pitch-uri care nu au necesitat prezența consultanților, pentru că decizia s-a luat exclusiv pe baza propunerilor făcute. Am văzut pitch-uri în care prezentarea s-a făcut la telefon, din cauza distanței. Pitch-uri în care cerințele erau atât de vag exprimate, încât nu știai cu ce să începi. Sau pitch-uri în care criteriile de evaluare nu au fost niciodată anunțate, sub deviza “the sky is the limit”. Interpretarea liberă a conceptului de “pitch” este posibilă într-o lume a creativității și subiectivismului, și este unul dintre riscurile pe care, din când în când, trebuie să ți le asumi.

Articol publicat pe PRwave.ro.

Scrie un comentariu
Data: 4 Iunie 2010
Categorie: Articole Headline
Nr. comentarii: 2

Rolul eticii in PR

ethics-large1

Principiile etice in relatiile publice sint, in mare masura, aceleasi ca si in alte domenii de activitate. Etic este:
- sa-ti cunosti bine meseria
- sa faci constant eforturi ca sa evoluezi
- sa ai in vedere interesele clientului tau si ale companiei pe care o reprezinti
- sa iti pastrezi onoarea si demnitatea de profesionist

Consultantul eficient si dedicat este o persoana cu mintea deschisa, receptiva la tot ce se intampla in jurul sau: la chestiuni de ordin profesional, la stiluri de leadership, abilitati manageriale. Conectarea cu mediul profesional si legatura cu cei din comunitate, mentinuta prin orice canal de comunicare, asigura aflarea la timp a noutatilor, schimbarilor si a informatiilor importante din industrie. Site-urile de profil, forumurile, blogurile, retelele sociale, conferintele si work-shop-urile sunt tot atatea modalitati de a interactiona cu profesionistii din industrie.

Un alt atu al specialistului activ este comunicarea constanta si de buna calitate cu jurnalistii. Vizitele in redactie, comunicarea directa sau prin telefon/email, intalnirile formale sau informale reprezinta o parte foarte importanta a vietii profesionale pe care o are un specialist in PR.

Alaturi de acestea, apar insa cateva principii noi, specifice acestei industrii. Acestea se refera in special la regulile de comunicare, la confidentialitate si la autocontrol. Ideal ar fi ca toate aceste lucruri, specifice bunului simt comun si convietuirii intr-o societate civilizata, sa existe si sa fie exercitate de fiecare individ in interactiunea cu ceilalti, insa in PR devin un “must” fara de care meseria te va exclude, in cele din urma.

Iata cateva reguli de baza in comunicare:

 placerea de a comunica – obligatorie pentru fiecare specialist in relatii publice. Oricine isi doreste sa faca o cariera in acest domeniu trebuie sa se autoanalizeze cu obiectivitate si sa inteleaga daca ii place sa comunice, daca se simte bine stand de vorba cu oamenii, daca este confortabil atunci cand interactioneaza cu ceilalti.
 setarea unor standarde inalte de calitate, pentru ca in comunicare greselile se taxeaza sever. Un comunicat de presa trimis catre jurnalisti in forma de lucru, nefinisata, un e-mail cu informatii gresite, o declaratie data atunci cand nu este cazul pot determina prejudicii de imagine greu de reparat.
 stapanirea excelenta a gramaticii si exprimarea corecta in orice ocazie - nimic nu este mai urat decat un specialist in PR care nu stapaneste bine gramatica, si din pacate astfel de situatii exista. Stiu consultanti cu pretentii care nu conjuga corect verbul “a avea” si nu fac diferenta intre situatiile care cei un “i” sau doi “i” in conjugarea verbului “a fi”.
 transmiterea eficienta a mesajului - un specialist trebuie sa aiba proprietatea termenilor, sa foloseasca cele mai potrivite cuvinte pentru un anumit context, astfel incat sa fie indreptatit sa-i sfatuiasca si pe altii in situatii similare. In calitate de comunicator, este necesar sa te asiguri ca mesajul pe care doresti sa il transmiti ajunge la publicul tinta in forma si cu sensul pe care ti le-ai dorit, acesta fiind si unul dintre sensurile de baza ale job-ului in comunicare.
 ascultarea activa – pentru a comunica eficient, este bine sa stii sa asculti, ca sa intelegi ce, cat si cum din cantitatea de informatii aflata in custodia ta transmiti mai departe – si cu ce efect. Intoarcerea interesului dinspre propria persoana, propriile idei si propriile ganduri catre celalalt, caruia ii esti consultant sau partener in actul de comunicare, va creste considerabil eficienta comunicarii. Am exemplul unui “specialist” care isi intrerupea permanent interlocutorul, ca sa-si expuna propriile idei fata de care avea o admiratie netarmurita. Intr-o zi, in toiul unei discutii, seful direct n-a mai rabdat si l-a pus la punct explicandu-i in fata tuturor celor prezenti valoarea “ascultarii active”.

Autocontrolul, al doilea principiu etic mentionat, tine foarte mult de educatia de business si de dorinta de dezvoltare personala pe care o are fiecare. Ca sa evoluezi, trebuie sa-ti pastrezi entuziasmul si determinarea. Chiar daca lucrurile nu ies mereu asa cum iti doresti, chiar daca faci greseli si cineva ti le reproseaza, nu ai de ce sa capitulezi sau sa-ti pierzi autocontrolul. Performanta profesionala o realizezi in primul rand pentru tine, nu este un favor pe care il faci companiei sau clientului. M-am amuzat, recent, cand am auzit cum reprosa un consultant clientului sau, cu care ajunsese intr-o situatie conflictuala, faptul ca a muncit pentru el si i-a adus beneficii de imagine…

Un alt aspect al autocontrolului este detasarea. in orice meserie, dar mai ales in comunicare (unde dovedesti ca stii efectul cuvintelor care nu se mai intorc), este bine sa te abtii sa iei lucrurile in nume personal. De-a lungul timpului, este foarte probabil sa te lovesti de situatii conflictuale, de declaratii mincinoase, de neadevaruri spuse public – este esential sa-ti pastrezi calmul si sa gasesti strategia care sa-ti permita sa mergi mai departe, avand la orizont obiectivul personal pe care vrei sa il atingi.

Confidentialitatea este un alt principiu etic obligatoriu in PR. Fiecare specialist in acest domeniu trebuie sa invete ce inseamna discretia si secretul profesional. Indiferent ce ti se intampla sau unde ajungi, divulgarea informatiilor de interior (in special cele de la client) este o dovada sigura ca nu esti facut pentru aceasta meserie. La fel ca medicul sau ca avocatul, un PR-ist de valoare stie ca dezvaluirea publica a unor informatii interne este similara cu iesirea din meserie, pentru ca nimeni nu va mai dori sa-l angajeze intr-un astfel de job. Increderea pe care oamenii ti-au acordat-o prin incredintarea unor informatii importante despre ei nu trebuie inselata niciodata, cu nici un chip.

Aceste principii etice nu sunt insa decat varful unui aisberg, pe care il reprezinta responsabilitatea, talentul, educatia profesionala si educatia sociala – lucruri construite in timp, in ani intregi de munca si de experienta.

Stiu oameni care si-au dorit si au incercat munca de consultant, despre care au fost chiar convinsi ca li se potriveste. Nu au rezistat, fie pentru ca li s-a parut prea dificil, fie pentru ca nu li potrivea, fie pentru ca au facut greseli si industria i-a exclus.
Esenta acestei meserii este sa-ti placa ceea ce faci, sa intelegi ca lucrezi pentru ca altcineva sa arate bine si sa te mandresti cu asta, fara sa-i reprosezi niciodata.

Articol publicat pe Markmedia.ro.

2 Comments
Data: 22 Aprilie 2010
Categorie: Articole Headline
Nr. comentarii: Nici unul

Expunerea companiilor în mediul online va deveni inevitabilă

86196648

Mediul online a devenit o platformă de comunicare la care tot mai multe companii apelează pentru a-şi creşte vizibilitatea, a-şi promova produsele şi/sau serviciile şi pentru a menţine o relaţie cu clienţii. În aceste condiţii, expunerea companiilor în mediul online va deveni, în curând, de neevitat, consideră Mihaela Apetrei, Senior Manager Headline.”Atâta timp cât tot mai mulţi clienţi şi parteneri sunt prezenţi în acest mediu, este necesar să fii acolo, vizibil şi prezent. Multe companii au propriile bloguri, conturi de Twitter, LinkedIn sau Facebook, pe care le folosesc ca medii foarte bune pentru anunţarea noutăţilor, pentru interacţiunea cu ceilalţi useri, pentru promovare şi pentru formarea grupurilor de fani. Totuşi, contează foarte mult şi publicul căruia i te adresezi. Pentru o companie care comercializează seminţe, social media nu este atât de importantă, în timp ce unei companii din IT i se potriveşte foarte bine acest tip de promovare”, explică Mihaela Apetrei.

Inovaţia, flexibilitatea şi promptitudinea în relaţia cu clienţii - tendinţele pieţei de PR într-un 2010 de criză

Dat fiind faptul că efectele crizei economice se vor resimţi şi în acest an, agenţiile şi oamenii de PR trebuie să se adapteze încontinuu la noile cerinţe. Astfel, tendinţele pieţei de profil din acest an se rezumă în câteva cuvinte: inovaţie, flexibilitate şi proptitudine în relaţia cu clienţii. Mihaela Apetrei precizeaza: “Această abordare se contura încă de la începutul anului trecut, însă acum mi se pare mai evidentă ca oricând. După ani de zile în care replica era “spune-mi ce ştii să faci”, vorbim acum despre cerinţe de tipul “demonstrează-mi că ştii să faci”. Clienţii nu mai cumpără, pur şi simplu, vor să testeze, să încerce, să se convingă - chiar şi în servicii”.  Acest lucru are un impact direct în alocarea bugetelor: “Vei primi banii doar dacă ai o idee şi dacă arăţi că aceasta funcţionează. Am observat în companii tendinţa evidentă a flexibilizării extreme a bugetelor, în sensul că dislocările de sume dintr-o parte în alta se realizează intern mai uşor decât în alţi ani. Pe de altă parte, aceşti bani se câştigă mai greu de către agenţii, relocările nu se fac decât pentru idei spectaculoase şi/sau cu impact direct în business şi cu relevanţă pentru afacerea clientului.

Diferenţe minore între PR-ul românesc şi cel din stăinătate

PR-ul autohton nu prezintă diferenţe majore faţă de cel din străinătate, cel puţin în ceea ce priveşte temele şi subiectele de promovat, cerinţele clienţilor şi obiectivele de atins, consideră reprezentanta agenţiei Headline: “Lucrăm pentru clienţi internaţionali, într-o reţea europeană de PR, şi pot să spun că diferenţele sunt mai degrabă între atitudinea corporatistă a vesticilor şi flexibilitatea şi realismul esticilor. Partenerii şi colegii noştri unguri, cehi şi bulgari înţeleg PR-ul într-o manieră foarte pragmatică, generatoare de rezultate, în timp ce francezii sau britanicii au reguli, proceduri şi procese bune şi utile pe fond, dar care pot îngreuna şi încetini uneori activitatea”.

Articol aparut in Bursa.

Scrie un comentariu
Data: 5 Martie 2010
Categorie: Articole Headline, In PRactica
Nr. comentarii: Nici unul

Despre criza si comunicarea interna

90287467

Printre partile bune ale crizei se numara si faptul ca toata lumea vorbeste despre comunicare si importanta acesteia. Brusc, aud in stanga si-n dreapta ca oamenii vor sa comunice (mai ales intern), sa li se comunice, sa fie comunicare.

Asta imi aduce aminte de situatia trista a celor care se duc la dentist doar cand ii doare maseaua. Pentru acest tip de atitudine, nu exista decat cateva explicatii: ori educatia pe care au primit-o nu a cuprins si referinte despre dentist, ori le e frica, ori n-au bani decat pentru interventii de urgenta.

Nu as spune ca treaba sta mult diferit in ceea ce priveste obisnuinta de comunicare in interiorul unei companii: fie se considera ca e un moft, un efort prea putin important in comparatie cu alte activitati din firma ce se traduc prin rezultate cuantificabile, fie multi nu stiu cum se face si nu vor sa recunoasca sau sa ceara ajutor din partea celor ce se pricep la acest lucru, pe fondul unui cost suplimentar, nejustificat in conditiile respective.

Oricum ar fi, comunicarea devine, mai devreme sau mai tarziu, o necesitate. In aceste vremuri, accelerata de stresul nesigurantei zilei de maine, s-ar putea ca aceasta nevoie sa devina mult mai repede stringenta si cei implicati sa-si doreasca sa actioneze in acest sens.

Din acest punct de vedere, criza poate oferi o lectie pentru multi manageri atunci cand vine vorba de comunicarea interna. Iar dezideratul principal e ca aceasta sa devina o realitate in cat mai multe companii din Romania, si nu doar in cele multinationale care functioneaza in acest mod.

Conditiile actuale nu impun o revolutionare a procesului de comunicare interna, ci o prezenta consecventa a acestuia, prin aceleasi mecanisme folosite ca si pana acum: newslettere periodice, intranet, sedinte, informari de tot felul, mai mult sau mai putin oficiale. Fiecare dintre ele are rolul de a informa echipa asupra transformarilor prin care trece compania, asupra viitorului acesteia si asupra noutatilor intervenite in viata firmei.

Sa nu uitam ca vorbim totusi de o perioada in care conditiile de mediu impun modificari strategice in viata unei organizatii, o perioada in care calitatea angajatilor este cu atat mai importanta, pentru ca prin intermediul lor se infaptuiesc obiectivele companiei. Un manager care are in spate o echipa eficienta si care trateaza cu profesionalism task-urile aferente are in ea un aliat in depasirea acestor momente.

Iar o astfel de echipa se mentine turata si prin comunicare, angajatii trebuie sa fie informati in legatura cu fiecare decizie luata la nivel de management si care are un real impact asupra colectivitatii. In al doilea rand, ne place sau nu, angajatii reprezinta o institutie. Adesea acestia devin purtatori de cuvant ai organizatiei, pentru simplul motiv ca sunt mai credibili sau poate doar mai usor accesibili. Venind cu informatii direct din “casa”, alterate sau valide, in functie de modul in care anumite lucruri sunt percepute, ei transmit diferite mesaje ce pot fi chiar in detrimentul firmei.

Astfel de consecinte pot fi evitate printr-un program de comunicare interna, prin care angajatii sa fie implicati si pregatiti sa devina ambasadori ai companiei.

Criza sau nu, comunicarea interna ar trebui sa fie un proces desfasurat in permanenta. Si tind sa cred ca vor exista din ce in mai multe programe de comunicare la nivel intern, bazate tocmai pe principiul : am testat pe timp de criza, a functionat, vom continua procesul, chiar si in vremurile “linistite”.

Articol publicat pe www.strategic.ro.

Scrie un comentariu
« Articole mai vechi