Există, în consultanţă, situaţia ciudată în care ştii sigur că ceea ce ţi se cere nu este în interesul celui care ţi-o cere. Adică, fie că nu se pricepe, fie consideră că ştie mai bine ca oricine, fie că vrea să imite ceva reuşit pentru alţii, dar care lui nu i se potriveşte deloc, clientul îţi cere o anumită campanie, un anumit design, un anumit slogan, o anumită poză.
Imaginaţi-vă că directorul general a văzut o campanie frumoasă de PR, concepută pentru consumer. Vrea şi el în toată presa generalistă, deşi are produse B2B. Îi explici că sînt bani aruncaţi pe fereastră… degeaba, dacă nu ne vedem în EvZ sau in Romania liberă, n-am făcut nimic. Sau, şi mai simplu, un lucru foarte mic pentru care directorii generali duc bătălii mari: văd pe site-ul unei companii americane o poză frumoasă şi expresivă - corect, şi o vor pe site-ul lor. Nemaivorbind de problema dreptului de autor pentru fotografia aia, încerci să explici şi că acolo apar persoane de culoare, sau clădiri simbol ale unor oraşe, ceea ce nu are nimic de-a face cu business-ul local. În toate aceste situaţii, este ca şi cînd o femeie mică şi îndesată ar vrea să se îmbrace numai în dungi orizontale şi mulăciuni cu flori mari. Sau, ca şi cînd un bărbat de doi metri si 150 de kile se plimbă într-un Tico. Pur şi simplu, nu se potriveşte. Însă în discuţia cu clientul nu poţi folosi metaforele astea, pentru că nu este fair faţă de el şi termenii de comparaţie nu sînt neapărat corecţi în raport cu situaţia reală.
Ce facem? O să vin cu nişte sugestii, dar nimic fără muncă - aştept opinii pe mail-ul pe pe blog 
Cele mai bune trei răspunsuri vor primi un pachet Norton Internet Security de la Symantec. Ca să vedeți ce răspunsuri am primit, abonați-vă la newsletter-ul blogului – tot ce trebuie să faceți este să scrieți adresa de e-mail în căsuța din dreapta sus și să dați click pe “abonare”.
