Printre partile bune ale crizei se numara si faptul ca toata lumea vorbeste despre comunicare si importanta acesteia. Brusc, aud in stanga si-n dreapta ca oamenii vor sa comunice (mai ales intern), sa li se comunice, sa fie comunicare.
Asta imi aduce aminte de situatia trista a celor care se duc la dentist doar cand ii doare maseaua. Pentru acest tip de atitudine, nu exista decat cateva explicatii: ori educatia pe care au primit-o nu a cuprins si referinte despre dentist, ori le e frica, ori n-au bani decat pentru interventii de urgenta.
Nu as spune ca treaba sta mult diferit in ceea ce priveste obisnuinta de comunicare in interiorul unei companii: fie se considera ca e un moft, un efort prea putin important in comparatie cu alte activitati din firma ce se traduc prin rezultate cuantificabile, fie multi nu stiu cum se face si nu vor sa recunoasca sau sa ceara ajutor din partea celor ce se pricep la acest lucru, pe fondul unui cost suplimentar, nejustificat in conditiile respective.
Oricum ar fi, comunicarea devine, mai devreme sau mai tarziu, o necesitate. In aceste vremuri, accelerata de stresul nesigurantei zilei de maine, s-ar putea ca aceasta nevoie sa devina mult mai repede stringenta si cei implicati sa-si doreasca sa actioneze in acest sens.
Din acest punct de vedere, criza poate oferi o lectie pentru multi manageri atunci cand vine vorba de comunicarea interna. Iar dezideratul principal e ca aceasta sa devina o realitate in cat mai multe companii din Romania, si nu doar in cele multinationale care functioneaza in acest mod.
Conditiile actuale nu impun o revolutionare a procesului de comunicare interna, ci o prezenta consecventa a acestuia, prin aceleasi mecanisme folosite ca si pana acum: newslettere periodice, intranet, sedinte, informari de tot felul, mai mult sau mai putin oficiale. Fiecare dintre ele are rolul de a informa echipa asupra transformarilor prin care trece compania, asupra viitorului acesteia si asupra noutatilor intervenite in viata firmei.
Sa nu uitam ca vorbim totusi de o perioada in care conditiile de mediu impun modificari strategice in viata unei organizatii, o perioada in care calitatea angajatilor este cu atat mai importanta, pentru ca prin intermediul lor se infaptuiesc obiectivele companiei. Un manager care are in spate o echipa eficienta si care trateaza cu profesionalism task-urile aferente are in ea un aliat in depasirea acestor momente.
Iar o astfel de echipa se mentine turata si prin comunicare, angajatii trebuie sa fie informati in legatura cu fiecare decizie luata la nivel de management si care are un real impact asupra colectivitatii. In al doilea rand, ne place sau nu, angajatii reprezinta o institutie. Adesea acestia devin purtatori de cuvant ai organizatiei, pentru simplul motiv ca sunt mai credibili sau poate doar mai usor accesibili. Venind cu informatii direct din “casa”, alterate sau valide, in functie de modul in care anumite lucruri sunt percepute, ei transmit diferite mesaje ce pot fi chiar in detrimentul firmei.
Astfel de consecinte pot fi evitate printr-un program de comunicare interna, prin care angajatii sa fie implicati si pregatiti sa devina ambasadori ai companiei.
Criza sau nu, comunicarea interna ar trebui sa fie un proces desfasurat in permanenta. Si tind sa cred ca vor exista din ce in mai multe programe de comunicare la nivel intern, bazate tocmai pe principiul : am testat pe timp de criza, a functionat, vom continua procesul, chiar si in vremurile “linistite”.
Articol publicat pe www.strategic.ro.
