Arhiva categoriei ‘In PRactica’

PR-ul castiga teren in 2010

785307521Desi nu putem spune, cu mana pe inima, ca momentele de criza economica sunt de domeniul trecutului, exista in piata multe semne care indica totusi ca suntem pe drumul cel bun…cel putin in industria de PR, unde agentii si companii au inceput in acest an sa anunte noi colaborari, planuri de viitor, proiecte si campanii…

Cert e ca relatiile publice devin din ce in ce mai importante, iar dovada stau nu doar contractele incheiate, ci si rezultatele unui studiu recent realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent din Australia, potrivit caruia peste 50% din articolele din ziare sunt generate de oamenii de PR (sursa: renne.ro).

Iar rolul din ce in ce mai mare al PR-ului, in 2010, in strategiile de comunicare integrata din companii, a fost intrezarit de catre profesionistii ce activeaza in industrie inca de la sfarsitul anului trecut. O alta cercetare realizata de Vocus, furnizor de solutii software pentru managementul relatiilor publice, releva faptul ca 64% dintre cei peste 1800 de specialisti in marketing si PR intervievati considera ca PR-ul va deveni din ce in ce mai important in mix-ul de marketing. Cu toate schimbarile aduse de social media, specialistii in PR au acum posibilitatea sa aduca valoare clientilor si companiilor pentru care lucreaza prin intermediul acestui canal. De fapt, 80% dintre respondenti cred ca organizatiile lor vor acorda o atentie mult mai mare online-ului, insa, cu toate acestea, profesionistii cred ca planificarea va fi mai dificila anul acesta. Printre principalele cauze, se numara atitudinea generala a angajatilor in ceea ce priveste social media (de multe ori superficiala), lipsa unor resurse sau chiar a sprijinului din partea managementului. Raportul complet poate fi gasit aici: http://www.docstoc.com/docs/29785908/PR-Planning-in-2010-Survey-Results.

Oricum ar fi, este un moment prielnic ca PR-ul sa dovedeasca de ce este in stare. Din ce in ce mai multe companii simt nevoia sa comunice, sa apeleze la servicii specializate sau sa aiba oameni bine pregatiti in-house, care sa gestioneze procesele de comunicare. Importanta PR-ului de calitate devine din ce in ce mai evidenta, lucru care nu poate decat sa ne bucure avand in vedere ca domeniul relatiilor publice in Romania inca n-a ajuns la maturitate, ci va putea creste pe fondul unor standarde setate din ce in ce mai sus.

Despre criza si comunicarea interna

90287467

Printre partile bune ale crizei se numara si faptul ca toata lumea vorbeste despre comunicare si importanta acesteia. Brusc, aud in stanga si-n dreapta ca oamenii vor sa comunice (mai ales intern), sa li se comunice, sa fie comunicare.

Asta imi aduce aminte de situatia trista a celor care se duc la dentist doar cand ii doare maseaua. Pentru acest tip de atitudine, nu exista decat cateva explicatii: ori educatia pe care au primit-o nu a cuprins si referinte despre dentist, ori le e frica, ori n-au bani decat pentru interventii de urgenta.

Nu as spune ca treaba sta mult diferit in ceea ce priveste obisnuinta de comunicare in interiorul unei companii: fie se considera ca e un moft, un efort prea putin important in comparatie cu alte activitati din firma ce se traduc prin rezultate cuantificabile, fie multi nu stiu cum se face si nu vor sa recunoasca sau sa ceara ajutor din partea celor ce se pricep la acest lucru, pe fondul unui cost suplimentar, nejustificat in conditiile respective.

Oricum ar fi, comunicarea devine, mai devreme sau mai tarziu, o necesitate. In aceste vremuri, accelerata de stresul nesigurantei zilei de maine, s-ar putea ca aceasta nevoie sa devina mult mai repede stringenta si cei implicati sa-si doreasca sa actioneze in acest sens.

Din acest punct de vedere, criza poate oferi o lectie pentru multi manageri atunci cand vine vorba de comunicarea interna. Iar dezideratul principal e ca aceasta sa devina o realitate in cat mai multe companii din Romania, si nu doar in cele multinationale care functioneaza in acest mod.

Conditiile actuale nu impun o revolutionare a procesului de comunicare interna, ci o prezenta consecventa a acestuia, prin aceleasi mecanisme folosite ca si pana acum: newslettere periodice, intranet, sedinte, informari de tot felul, mai mult sau mai putin oficiale. Fiecare dintre ele are rolul de a informa echipa asupra transformarilor prin care trece compania, asupra viitorului acesteia si asupra noutatilor intervenite in viata firmei.

Sa nu uitam ca vorbim totusi de o perioada in care conditiile de mediu impun modificari strategice in viata unei organizatii, o perioada in care calitatea angajatilor este cu atat mai importanta, pentru ca prin intermediul lor se infaptuiesc obiectivele companiei. Un manager care are in spate o echipa eficienta si care trateaza cu profesionalism task-urile aferente are in ea un aliat in depasirea acestor momente.

Iar o astfel de echipa se mentine turata si prin comunicare, angajatii trebuie sa fie informati in legatura cu fiecare decizie luata la nivel de management si care are un real impact asupra colectivitatii. In al doilea rand, ne place sau nu, angajatii reprezinta o institutie. Adesea acestia devin purtatori de cuvant ai organizatiei, pentru simplul motiv ca sunt mai credibili sau poate doar mai usor accesibili. Venind cu informatii direct din “casa”, alterate sau valide, in functie de modul in care anumite lucruri sunt percepute, ei transmit diferite mesaje ce pot fi chiar in detrimentul firmei.

Astfel de consecinte pot fi evitate printr-un program de comunicare interna, prin care angajatii sa fie implicati si pregatiti sa devina ambasadori ai companiei.

Criza sau nu, comunicarea interna ar trebui sa fie un proces desfasurat in permanenta. Si tind sa cred ca vor exista din ce in mai multe programe de comunicare la nivel intern, bazate tocmai pe principiul : am testat pe timp de criza, a functionat, vom continua procesul, chiar si in vremurile “linistite”.

Articol publicat pe www.strategic.ro.

PR-ul, un domeniu din ce in ce mai atragator pentru jurnalisti

71898026

Trecerea unui jurnalist din presa in PR nu reprezinta ceva nou, tentatia de a lucra de partea cealalta a baricadei a existat dintotdeauna pentru unii, care au si facut acest pas. Daca pana acum un an, doi, aceasta schimbare venea pentru a satisface o curiozitate (cum e sa lucrezi in calitate de consultant, la client), din dorinta de a face si altceva sau poate pentru ca pur si simplu la mijloc era vorba de o oferta de nerefuzat, astazi exista si o alta motivatie ce sta la baza schimbarii: limitarea unor optiuni, prin inchiderea unor publicatii importante. Iar mai putine optiuni in presa implica o reorientare catre domenii conexe.   

Indiferent daca sunt sau nu decizii impuse de conditiile noi din piata, tot mai multi jurnalisti par hotarati sa treaca in cealalta tabara, in PR. Unele numiri in functie au fost deja facute publice, altele dimpotriva, nu au fost anuntate oficial. Oricum ar fi, le uram bun venit noilor “colegi de industrie” si chiar am fi interesati de noi feed-back-uri, ce diferente exista intre PR-ul vazut prin ochii consultantului de specialitate si cel vazut prin ochii ziaristului?…unde se intersecteaza cele doua viziuni, unde perceptia coincide cu realitatea si unde sunt diferentele majore…

Vorbind de aceasta tema, mi-am adus aminte ca avem in arhiva noastra un material ce a fost publicat pe brandinfo.ro si care are foarte mare legatura cu subiectul, e vorba de :

Perspectiva de vizavi…

Una dintre cele mai mari tentatii ale jurnalistului este ca, la un moment dat, sa devina PR-ist, iar aceasta este o trecere fireasca, pentru ca cei mai buni oameni de PR sint, in general, cei care au avut mai intii o experienta in jurnalism. Ceea ce te ajuta foarte mult atunci cind treci “de cealalta parte” (desi exprimarea nu este cea mai fericita) este intelegerea nevoilor, a intereselor si a stilului de lucru al ziaristului.

Mai mult, nu il privesti pe jurnalist ca pe “dusmanul” care te asteapta sa faci greseli, ci ca pe un om care isi face meseria, si pentru care doar anumite informatii au valoare de stire. Partea mai putin confortabila a acestei conversii este adaptarea la o lume cu totul noua, in care, din servit, devii cel care serveste. Punctualitatea, seriozitatea in abordare, obisnuinta de a reactiona la un e-mail (chiar neinteresant pentru tine) si de a te tine de cuvint indiferent de orice alte prioritati ai avea sint reflexe pe care nu numai un jurnalist, ci oricine care intra in lumea de afaceri trebuie sa le capete.

Din cauza vietii profesionale agitate si a ritmului in care traiesc, ziaristii gasesc dificila aceasta adaptare la o meserie cu viteza de executie mai mica, dar cu mare atentie la client si la nuante. Pentru cei care isi doresc cu adevarat sa faca aceasta trecere, obstacolele nu sint mari, daca pornesc la drum cu disponibilitate pentru schimbare si cu flexiblitate. Din experienta mea ca angajator, jurnalistii devin consultantii care se adapteaza cel mai bine la situatii noi, pe care te poti baza in situatii de criza, care cer decizii rapide si care obtin rezultate acolo unde nimeni nu credea ca se poate. Si asta pentru ca vin dintr-o lume dura, in care si-au purtat singuri de grija.

Ce valoare aduce PR-ul?

Scriam intr-un post trecut despre diferentele dintre PR si Advertising, cum intervin cele doua arii de specialitate in viata unui brand. Iata ca filmuletul de mai jos surprinde cam aceeasi esenta, legata de diferentele dintre cele doua. Protagonistul clipului, fondator al unei companii ce activeaza in industria berii in SUA, vorbeste deschis despre valoarea pe care PR-ul o aduce unui business:

La inceput de an…

75677001

La multi ani si bine v-am regasit! A mai trecut un an si iata-ne la inceput de 2010. A fost un an nu tocmai simplu, ci dificil din multe puncte de vedere, inclusiv cel al joburilor. Situatia nu e nici acum roz, insa important e sa pornim in acest an optimisti, gandind pozitiv si romaneste, intr-un mod constructiv, ca “tot raul e spre bine” si “toate vin la timpul lor“.

Nu intamplator am ales aceasta introducere, de regasire in 2010. Motivul este simplu, daca e sa luam in considerare comentariile in acest sens, primite pana acum pe blog.  Asa ca incepem anul cu un articol despre angajare, care speram sa fie de folos celor aflati in cautarea unui job:

Unde se ia decizia…

…de angajare? Probabil ca multi dintre cei care au fost la interviuri pentru job si-au pus o intrebare simpla, cu raspunsuri complicate: Ce anume l-a facut pe angajator sa aleaga pe altcineva, si nu pe mine? Variantele posibile sint multe, de la factorii subiectivi, precum chimia interpersonala, pina la evaluari extrem de obiective, ca punctajul acordat pe mai multe paliere de competenta. Recent, o buna prietena imi povestea ca si-a format o echipa extraordinara de zece oameni mergind foarte mult, in procesul de recrutare, pe flerul personal si pe usurinta comunicarii interpersonale. Stiu, deopotriva, ca specialistii in resurse umane sustin foarte mult procedura selectiei in functie de abilitati, expertiza, experienta, de cele mai multe ori independent de impresia personala pe care o lasa candidatul.

Cel mai probabil, procesul corect este un mix intre cele doua. Nu merge doar chimie simpla, dupa cum nu merge nici un punctaj sec, aplicat unui om. Ceea ce ar trebui sa stie, de fapt, cel care doreste sa se angajeze, este ca va fi analizat pe mai multe paliere :

-          Competentele profesionale. Vor fi luate in calcul experienta, gradul de expertiza, specializarea pe anumite task-uri de lucru. Este bine ca, atunci cind va prezentati la un interviu de job, sa stiti cite ceva despre ceea ce presupune pozitia pentru care ati aplicat, ce responsabilitati va asteapta, cit de mult se potrivesc sau nu experientele voastre profesionale anterioare cu ceea ce urmeaza sa faceti. Acest lucru va ajuta sa evidentiati acele aspecte care va avantajeaza, sa duceti discutia in directia care va pune cel mai mult in valoare competenta.

-          Interesul. Orice angajator urmareste, in cursul procesului de recrutare, capacitatea aplicantului de a initia si sustine un interviu in dublu sens. Sint foarte apreciate intrebarile despre responsabilitatile job-ului, despre companie, despre echipa. Un candidat care incearca inca din faza de recrutare sa inteleaga ce are de facut este o persoana matura, care isi poate defini corect asteptarile, si le poate intelege si pe ale altora. In pregatirea unui interviu, incercati sa aflati citeva lucruri despre compania la care ati aplicat si dezvoltati un set de intrebari pe care sa le adresati, cu un interes real fata de ceea ce ar urma sa faceti in noua pozitie.

-          Potrivirea. Cultura organizationala, sistemul de valori promovat, stilul echipei, personalitatile angajatilor actuali, sint tot atitea lucruri la care angajatorul se gindeste atunci cind opteaza pentru o persoana sau alta. Desi pare o alegere bazata pe factori subiectivi, nu este decit o incercare de a-l integra cit mai repede pe noul-venit in echipa din care urmeaza sa faca parte. Chiar si aici va puteti pregati, fiindca atitudinea pozitiva, deschisa, stilul direct de abordare si zimbetul vor fi apreciate si va vor aduce citeva puncte in plus.  

Asadar, angajatorii se uita, deopotriva, si la competentele aplicantilor, si la felul in care acestia se pot integra in echipa existenta. Mi s-a intimplat, in cei opt ani de cind fac angajari, sa vad persoane care aplica la job-uri despre care nu stiu nimic, si nici nu au dorit sa afle ceva; persoane care vin si nu sint in stare sa enumere doua-trei calitati pe care le au; persoane care marturisesc senin ca nu stiu, de fapt, sa faca nimic, dar ca invata repede si vor sa capete experienta pentru CV. Din fericire, am vazut si oameni foarte bine pregatiti, care stiu “sa se vinda” in sensul cel mai bun al cuvintului, care pun accentul pe propriile calitati si reusite, care stiu cum sa puna in valoare fiecare succes, care isi transforma competentele si abilitatile in beneficii pentru angajator.

In concluzie, pot spune ca cea mai buna intrebare pe care ar putea-o avea un aplicant este : „Ce l-a determinat pe angajator sa ma aleaga pe mine?” - o intrebare care ar oferi multe lectii si ar veni cu multe raspunsuri despre ce anume, din tot ce ai facut la interviu, a placut si a convins. As fi dispusa sa raspund acestei intrebari cu toata sinceritatea, din pacate, insa, nu mi-a fost adresata niciodata…

Articol scris de Mihaela Apetrei.