Sursa: www.viatalaserviciu.ro

Pe langa avantajul major pe care americanii il au “by default” - limba engleza, atat de expresiva - adevaratii maestri ai prezentarilor mai au si alt lucru in comun, unul care le faciliteaza tranzitia de la statutul de “prezentator bun” la cel de “vorbitor excelent”: sunt naturali, degajati…in cateva cuvinte, sunt ei insisi chiar si in lumina reflectoarelor. Referindu-ne la Jobs si Gates, probabil ca niciunul nu si-a pus vreodata intrebarea daca prezentarea lui ar trebui sa fie formala sau informala, depinzand de audienta ce va participa la conferinta…sau daca au facut-o, framantarile de acest gen au fost demult, la inceputuri…In schimb, cred ca, inaintea fiecarei prezentari, cei doi isi pun inca intrebari legate de modul in care isi pot transmite mesajele cel mai bine, intr-un mod eficient si inedit. Chiar daca ai o experienta considerabila in domeniu, iar tehnica ta a fost imbunatatita cu fiecare prezentare sustinuta, este normal sa te preocupe astfel de lucruri - dai dovada de respect atat fata de tine, cat si fata de public.

Poate considerati ca nu e drept sa-i dau exemplu pe fondatorii celor mai mari companii IT - Apple si Microsoft -, care se bucura deja de un anumit statut, insa, asa cum ziceam si la inceput, ca ei sunt multi altii, care n-au in spate imperii de miliarde de dolari…Cu toate acestea, siguranta de sine reiese din tot ce fac, modul in care livreaza prezentarile este unul deschis si captivant. Abilitatea aceasta e foarte importanta, as zice ca e ingredientul care, pe langa mesajele furnizate, “povestile” cu care sunt intarite punctele cheie transmise, da savoare prezentarii…Atentie insa, nu trebuie sa cadem in extrema cealalta si sa fim preocupati doar de spectacol, ci sa ne asiguram in primul rand ca informatiile pe care le furnizam se pliaza pe nevoile celor din public, incercand mereu sa le depasim asteptarile. Acestea fiind spuse, promit sa revin cu cateva sfaturi practice privind modul in care putem livra prezentari grozave, nu doar bune, cu niste raspunsuri din care sa avem ce invata, cu totii…Pe curand!

Asa cum subliniaza foarte bine cei de la PRWeb intr-un post pe site-ul lor, sa fii la curent cu ce se intampla in domeniul comunicarii este important.  Indiferent daca esti in cautarea unor sfaturi sau informatii privind modul in care iti poti promova propriul proiect sau afacerea, daca lucrezi deja in domeniu sau esti aspirant la un job in PR si vrei sa vezi care sunt ultimele tendinte, ce mai zic si fac specialistii sau “oamenii intrati deja in sistem” J, blogurile de PR pot fi alternativa cea mai la indemana pentru a pasi in aceasta lume a relatiilor publice. Exista numeroase astfel de bloguri, de la cele locale  (asa cum este si blogul nostru J), la site-urile din afara, care se pot lauda cu un continut de calitate.

Nu degeaba am amintit de PRWeb la inceput, chiar de pe pagina lor am aflat de 25 de bloguri de PR care ar trebui citite. Sunt recomandari din afara, pe cateva chiar le urmaream dinainte, insa pe altele abia le-am descoperit. Asa ca am extins lista blogurilor pe care le am in Google Reader si va invit sa faceti la fel, in cazul in care vi se par interesante. Aveti de unde alege, aici sunt si propunerile: http://service.prweb.com/learning/article/public-relations-blogs-25-essential-pr-bloggers-you-should-be-reading/.

“Rasfoire”placuta in week-end!

Daca pana acum lucrurile erau cam confuze, FB  s-a decis sa faca lumina in domeniu, venind in ajutorul celor din marcomm cu o pagina dedicata discutiilor si celor mai bune practici in ceea ce priveste utilizarea retelei in scopuri PR-istice.

De exemplu, un studiu de caz publicat la sfarsitul lunii iulie pe pagina respectiva dezvaluie celor interesati  opt criterii care asigura succesul unei pagini de marketing pe Facebook.  Vorbim practic de 8 pasi pe care brandurile ar trebui sa-i parcurga pentru a profita de avantajele platformei, de o cercetare care poate fi vizualizata aici: http://www.facebook.com/pr. E o pagina care ar trebui sa se regaseasca printre preferintele oricarui om de PR, iar daca va incadrati in aceasta categorie, stiti ce aveti de facut : “Like”!

Experiența ne arată că cele mai dure teste pentru companii sunt cele date în condiții extreme, de criză. Atunci se poate vedea cât de ”sănătoase” sunt strategiile după care funcționează, cu câtă abilitate și diplomație reușesc personajele cheie din viața unei organizații să îndrepte lucrurile care au scăpat de sub control, și mai ales cum reușesc acestea să ofere niște răspunsuri celor afectați. Pe lângă măsurile concrete, luate pentru a îndrepta ”răul” făcut, vorbim de o necesitate amplificată de comunicare, resimțită de cei care nu sunt direct implicați în procesul de decizie, care au nevoie să știe ce se întâmplă, dacă și cum urmează să fie rezolvată problema, cu ce consecințe etc. Este pe scurt principiul comunicării de criză, care teoretic pare a fi înțeles de toate companiile, însă în viața reală puține organizații sunt în stare să-l pună în practică.

De trei luni încoace asistăm la neputința unei companii de a gestiona eficient o situație critică, atât din punctul de vedere al demersurilor implementate, cât și privind modul în care comunicarea a fost și este gestionată. Probabil că știți cu toții de explozia platformei petroliere Deep Horizon din Golful Mexic, incident în care 11 persoane au fost date dispărute în urma deflagrației și care ulterior a provocat cel mai grav dezastru ecologic din istoria SUA. Începând cu 20 aprilie și până astăzi, zeci de milioane de litri de țiței au fost devărsati în Golful Mexic, producând o imensă maree neagră în largul coastelor americane și amenințând cu dispariția sute de specii de animale. Lăsând la o parte incapacitatea celor de la British Petroleum de a reduce din amploarea dezastrului, compania stă foarte prost și la capitolul PR, dând dovadă de o comunicare ce vine să înrăutățească situația. Gafele reprezentanților BP, adoptarea unei atitudini secretoase, prin trimiterea unor comunicate de presă ambigue, fără a clarifica în niciun fel lucrurile, decizia de a nu răspunde solicitărilor presei, precum și încercarea de a ține cât mai departe jurnaliștii de locul cu pricina sunt doar câteva exemple cu o influență dramatică asupra reputației BP.

Nu este pentru prima dată când o companie este depășită de criza cu care are de-a face, însă ce mă uimește foarte tare este nonșanlanța cu care cele mai importante voci din cadrul BP fac greșeli enorme în declarațiile și acțiunile lor. Tony Hayward, CEO-ul BP și omul desemnat să gestioneze situația, i-a surprins pe toti cu vorbele sale care au făcut înconjurul lumii. Având în vedere dezastrul generat, nu e de mirare că reprezentanții BP sunt în permanență ”sub lumina reflectoarelor” și că sunt taxați la cele mai mici abateri, ca să nu mai vorbim de cele mari. La mai bine de o lună de la explozie, copleșit fiind probabil de ceea ce se întâmplă, dl. Hayward a iscat mare vâlvă cu o afirmație de a cărei gravitate și-a dat seama mai târziu și pentru care și-a cerut ulterior scuze. Într-un interviu acordat presei, acesta declara că ”nu există cineva care să-și dorească mai mult ca mine ca totul să se termine, mi-aș dori să mă întorc la viața de dinainte”. Nemulțumirea celor din jur n-a întârziat să apară, mulți s-au întrebat atunci cum rămâne cu viața celor 11 persoane dispărute, cu comunitățile din zonă? Se pare însă că incidentul nu l-a afectat prea tare pe CEO-ul BP, directorul a demonstrat că vorbise serios câteva zile mai târziu, când a fost ”depistat” de jurnaliști printre participanții la o cursă de yachting în jurul Insulei Wight, la care se înscrisese cu fiul său. Având în vedere gravitatea dezastrului, pe fondul unor încercări eșuate de a reduce pagubele, reacții fondate au apărut în presă și pe bloguri, oamenii s-au întrebat și de această dată ce-o fi fost în capul reprezentantului BP, care dă dovadă până la urmă de o nepăsare cruntă. Pe de altă parte, și președintele companiei British Petroleum, Carl Henric Svanberg, a fost blamat pentru aroganța sa. După întâlnirea cu președintele Barack Obama, în care BP a stabilit crearea unui fond de 20 de miliarde de dolari dedicat indemnizării victimelor mareei negre, Svanberg a declarat că celor de la BP le pasă de oamenii neînsemnați (”we care about the small people”).

Însă cel mai mare protest al jurnaliștilor s-a produs atunci când Garda de Coasta a decis să interzică accesul tuturor, inclusiv reporterilor și fotografilor, la mai puțin de 20 de metri de bariera ce îngrădea zona afectată de devarsărea petrolului. Se pare că depășirea acestei bariere ar putea fi făcută doar cu consimțământul gărzii, încălcarea acestei reguli urmând a fi pedepsită cu o amendă de 40.000 de dolari sau chiar cu închisoare de la 1 la 5 ani. Înaintată de către oficialități ca o măsură de siguranță, fără a oferi însă date care să o fundamenteze, decizia a stârnit un adevărat protest în rândul jurnaliștilor, care au văzut în ea o acțiune de a-i împiedica să fie la curent cu ceea ce se întâmplă și chiar să facă poze. Anderson Cooper, de la CNN, a fost doar unul dintre jurnaliștii care au reacționat vehement împotriva acestei reguli, declarând că nu presa este inamicul și că printr-o astfel de măsură se pot ascunde cu ușurință eșecul și incompetența.

Sunt greșeli enorme în strategia de comunicare adoptată de cei implicați, BP ajungând în acest moment sa fie taxată și în social media pentru erorile comise. Există pe Twitter un cont fals creat de așa-zisul departament de PR al companiei, în care toate postările au o tentă arogantă, și exemplele continuă. Vă recomand să citiți despre ele pe blogul celor de la Reuters: http://blogs.reuters.com/environment/2010/07/08/are-americans-bullying-bp/. În plus, în cazul în care sunteți interesați de modul în care vor evolua lucrurile, vă invit să faceți doar o simplă căutare pe Google după dezastrul din Golful Mexic, internetul abundă de materiale referitoare la această catastrofă. BP a făcut istorie, cu siguranță ceea ce s-a întâmplat acum va fi înregistrat în manualele și studiile de caz privind comunicarea de criză, sub însemnul ”AȘA NU!”.

“La matematică, doi și cu doi fac patru, iar triunghiul are mereu trei laturi; la română, fulgul de zăpadă poate să i se pară unuia mai alb, altuia mai argintiu” – este replica memorabilă a profesorului meu de matematică din generală, prima definiție a subiectivismului, care m-a pus în gardă pentru restul experiențelor profesionale. Mai târziu, odată cu fiecare pitch – fie el pierdut sau câștigat -, mi-am adus aminte de această comparație.

De aceea, primul lucru pe care l-aș spune despre pitch este că are un grad mai mare de subiectivitate decât licitațiile obișnuite. Pitch-ul pune la bătaie idei, concepte, strategii, nu mese, scaune sau servicii limpede definite. Ceea ce ai gândit și ai propus i se poate părea evaluatorului „mai alb sau mai argintiu” și va conta foarte mult și care dintre cele două culori îi place. Cum să “colorezi” propunerea? Ce rezultate să livrezi, ca să fii în acord cu așteptările clientului? Ce ar vrea să vadă și să primească de la tine, ce așteptări are?

Teoretic, pentru toate aceste lucruri există îndrumări în invitația de participare trimisă agențiilor. Teoretic, se acordă un punctaj, pe baza propunerilor făcute. Totuși, diferențierea se va face, în cele din urmă, prin evaluarea creativității – ai livrat sau nu ceea ce clientul s-a așteptat să primească, ceea ce corespunde valorilor sale, percepțiilor, ideilor. Partea bună a acestui subiectivism este că agențiile ajung să lucreze, până la urmă, cu acei clienți cu care se potrivesc. Selecția făcută la pitch are, deși neexplicită, această componentă de evaluare a “potrivirii de stil”, absolut benefică unei colaborări pe termen lung.

Însă, până la momentul selecției, orice agenție are de parcurs un drum destul de lung, care începe odată cu momentul primirii invitației. Foarte sumar spus, pregătirea pentru pitch are – în mare - trei etape:

Cele mai multe pitch-uri cer o privire generală asupra strategiei pe care intenționezi să o propui pentru derularea viitoare a colaborării. Ca să ai o privire generală, trebuie să ai strategia – ca să ai strategia, trebuie să faci o cercetare – deci ore de lucru dedicate muncii pas cu pas pentru a înțelege industria, compania, punctele tari și punctele slabe, documentare la parteneri, colaboratori și terți implicați.

Al doilea pas, după culegerea acestor informații, îl reprezintă elaborarea propunerii cu care mergi la pitch. Așadar, urmează un brainstorming intern, o triere a ideilor, analiza lor și păstrarea celor mai bune. Apoi este realizată propunerea în sine, care va avea la bază acțiuni în acord cu concluziile cercetării, însă abordate cât mai creativ și, obligatoriu, măsurabile.

Al treilea pas îl reprezintă expunerea propunerii, care trebuie gândită și repetată temeinic. În cele mai multe situații, un procent important în decizie îl are felul în care a fost prezentată propunerea, răspunsurile pe care le-au oferit consultanții, interacțiunea “de la fața locului”.

Cu toate acestea, s-ar putea spune, cu certitudine, că nu există două pitch-uri la fel. Vorbeam odată cu un cunoscut care participa la licitații pentru achiziționarea de produse fizice; îmi povestea că cea mai grea a fost prima licitație, pentru că apoi a mers cu “copy-paste” și mici modificări, ici-colo. Nu știu dacă este chiar așa, însă categoric în serviciile de marketing și PR lucrurile stau diferit. Pitch-ul este o acțiune personalizată, dedicată fiecărui potențial client în parte, o haină croită pe măsură, pentru măsuri unice. Am participat la pitch-uri care nu au necesitat prezența consultanților, pentru că decizia s-a luat exclusiv pe baza propunerilor făcute. Am văzut pitch-uri în care prezentarea s-a făcut la telefon, din cauza distanței. Pitch-uri în care cerințele erau atât de vag exprimate, încât nu știai cu ce să începi. Sau pitch-uri în care criteriile de evaluare nu au fost niciodată anunțate, sub deviza “the sky is the limit”. Interpretarea liberă a conceptului de “pitch” este posibilă într-o lume a creativității și subiectivismului, și este unul dintre riscurile pe care, din când în când, trebuie să ți le asumi.

Articol publicat pe PRwave.ro.

Fiind atenta la ceea ce se intampla in jur, observ ca din ce in ce mai multa lume vorbeste despre dezvoltarea sustenabila, despre modul in care ar trebui sa folosim astazi resursele in asa fel incat sa nu afectam calitatea vietii a generatiilor urmatoare. “De vina” este preluarea modelului occidental, dar si faptul ca asistam azi la o realitate care ne facem sa ne punem niste semne de intrebare, sa intrezarim necesitatea unor actiuni mai responsabile, care sa reduca din efectele nocive pe care noi singuri le-am putea determina prin ceea ce facem.

Problema e insa ca multi vorbesc, putini fac. Teoretic totul suna bine, mai greu e cu partea de implementare. Insa incetul cu incetul, este posibil ca aceasta responsabilizare sa prinda radacini si la noi, sa intelegem de fapt “cu ce se mananca” simtul de raspundere si de ce e bine sa fim mai responsabili. Fie ca ne uitam in curtea unor companii care deruleaza diferite programe de CSR (nu are nicio importanta cauza, ca obiectiv de business, ci efectul), la diferite asociatii sau in ograda vecinului care alege sa recicleze, exista exemple de bune practici, de unde putem trage diferite invataminte.

Am participat recent la Green BIZ Forum, iar unul dintre speakeri a spus un lucru foarte interesant, un citat care se reducea la lucrul urmator: totul tine de modul in care gandim, intrucat ceea ce gandim se transforma in vorbe, vorbele in fapte, faptele in obiceiuri, obiceiurile sunt cele care creeaza caracterul si care implicit influenteaza destinul. Acum, in urma unui program dezvoltat de unul dintre clientii nostri, vin si eu si spun: este important ca noi, adultii, sa incercam sa ne schimbam obiceiurile nu tocmai potrivite, dar mai ales sa le insuflam celor mici niste convingeri, prin care sa adopte o atitudine responsabila. Trebuie doar sa ne indreptam atentia catre ei si sa-i invatam ce e bine, sa-i formam intr-un anumit mod. Si pentru a nu vorbi din carti, va dau doar un exemplu (e proiectul la care ma refeream mai sus): organizatiile ECOTIC si Junior Achievement au dezvoltat pe parcursul a trei luni (martie - iunie) o campanie de educare a elevilor in ceea ce priveste colectarea selectiva a deseurilor electrice si electronice (DEEE) si de incurajare a colectarii.  Rezultatele “Vanatorii de monstri” (asa s-a numit campania) vorbesc de la sine: peste 5.000 de elevi din cele 94 de scoli implicate in program au colectat putin peste 70 de tone DEEE. Totalul inregistrat este dovada faptului ca tinerii si copiii sunt receptivi la astfel de actiuni, constientizand ca pot schimba lucrurile in bine. Iar daca obiectivul setat la inceput era acela de a-i invata pe participanti ce e cu reciclarea, cred ca la finalul ei noi, ceilalti - adultii, am primit o lectie: daca vrei, se poate! Parafrazand pe cineva, va invit sa traiti responsabil, pentru ca deciziile pe care le luam acum vor influenta atat destinul nostru, cat si pe cel al generatiilor viitoare.

Principiile etice in relatiile publice sint, in mare masura, aceleasi ca si in alte domenii de activitate. Etic este:
- sa-ti cunosti bine meseria
- sa faci constant eforturi ca sa evoluezi
- sa ai in vedere interesele clientului tau si ale companiei pe care o reprezinti
- sa iti pastrezi onoarea si demnitatea de profesionist

Consultantul eficient si dedicat este o persoana cu mintea deschisa, receptiva la tot ce se intampla in jurul sau: la chestiuni de ordin profesional, la stiluri de leadership, abilitati manageriale. Conectarea cu mediul profesional si legatura cu cei din comunitate, mentinuta prin orice canal de comunicare, asigura aflarea la timp a noutatilor, schimbarilor si a informatiilor importante din industrie. Site-urile de profil, forumurile, blogurile, retelele sociale, conferintele si work-shop-urile sunt tot atatea modalitati de a interactiona cu profesionistii din industrie.

Un alt atu al specialistului activ este comunicarea constanta si de buna calitate cu jurnalistii. Vizitele in redactie, comunicarea directa sau prin telefon/email, intalnirile formale sau informale reprezinta o parte foarte importanta a vietii profesionale pe care o are un specialist in PR.

Alaturi de acestea, apar insa cateva principii noi, specifice acestei industrii. Acestea se refera in special la regulile de comunicare, la confidentialitate si la autocontrol. Ideal ar fi ca toate aceste lucruri, specifice bunului simt comun si convietuirii intr-o societate civilizata, sa existe si sa fie exercitate de fiecare individ in interactiunea cu ceilalti, insa in PR devin un “must” fara de care meseria te va exclude, in cele din urma.

Iata cateva reguli de baza in comunicare:

 placerea de a comunica – obligatorie pentru fiecare specialist in relatii publice. Oricine isi doreste sa faca o cariera in acest domeniu trebuie sa se autoanalizeze cu obiectivitate si sa inteleaga daca ii place sa comunice, daca se simte bine stand de vorba cu oamenii, daca este confortabil atunci cand interactioneaza cu ceilalti.
 setarea unor standarde inalte de calitate, pentru ca in comunicare greselile se taxeaza sever. Un comunicat de presa trimis catre jurnalisti in forma de lucru, nefinisata, un e-mail cu informatii gresite, o declaratie data atunci cand nu este cazul pot determina prejudicii de imagine greu de reparat.
 stapanirea excelenta a gramaticii si exprimarea corecta in orice ocazie - nimic nu este mai urat decat un specialist in PR care nu stapaneste bine gramatica, si din pacate astfel de situatii exista. Stiu consultanti cu pretentii care nu conjuga corect verbul “a avea” si nu fac diferenta intre situatiile care cei un “i” sau doi “i” in conjugarea verbului “a fi”.
 transmiterea eficienta a mesajului - un specialist trebuie sa aiba proprietatea termenilor, sa foloseasca cele mai potrivite cuvinte pentru un anumit context, astfel incat sa fie indreptatit sa-i sfatuiasca si pe altii in situatii similare. In calitate de comunicator, este necesar sa te asiguri ca mesajul pe care doresti sa il transmiti ajunge la publicul tinta in forma si cu sensul pe care ti le-ai dorit, acesta fiind si unul dintre sensurile de baza ale job-ului in comunicare.
 ascultarea activa – pentru a comunica eficient, este bine sa stii sa asculti, ca sa intelegi ce, cat si cum din cantitatea de informatii aflata in custodia ta transmiti mai departe – si cu ce efect. Intoarcerea interesului dinspre propria persoana, propriile idei si propriile ganduri catre celalalt, caruia ii esti consultant sau partener in actul de comunicare, va creste considerabil eficienta comunicarii. Am exemplul unui “specialist” care isi intrerupea permanent interlocutorul, ca sa-si expuna propriile idei fata de care avea o admiratie netarmurita. Intr-o zi, in toiul unei discutii, seful direct n-a mai rabdat si l-a pus la punct explicandu-i in fata tuturor celor prezenti valoarea “ascultarii active”.

Autocontrolul, al doilea principiu etic mentionat, tine foarte mult de educatia de business si de dorinta de dezvoltare personala pe care o are fiecare. Ca sa evoluezi, trebuie sa-ti pastrezi entuziasmul si determinarea. Chiar daca lucrurile nu ies mereu asa cum iti doresti, chiar daca faci greseli si cineva ti le reproseaza, nu ai de ce sa capitulezi sau sa-ti pierzi autocontrolul. Performanta profesionala o realizezi in primul rand pentru tine, nu este un favor pe care il faci companiei sau clientului. M-am amuzat, recent, cand am auzit cum reprosa un consultant clientului sau, cu care ajunsese intr-o situatie conflictuala, faptul ca a muncit pentru el si i-a adus beneficii de imagine…

Un alt aspect al autocontrolului este detasarea. in orice meserie, dar mai ales in comunicare (unde dovedesti ca stii efectul cuvintelor care nu se mai intorc), este bine sa te abtii sa iei lucrurile in nume personal. De-a lungul timpului, este foarte probabil sa te lovesti de situatii conflictuale, de declaratii mincinoase, de neadevaruri spuse public – este esential sa-ti pastrezi calmul si sa gasesti strategia care sa-ti permita sa mergi mai departe, avand la orizont obiectivul personal pe care vrei sa il atingi.

Confidentialitatea este un alt principiu etic obligatoriu in PR. Fiecare specialist in acest domeniu trebuie sa invete ce inseamna discretia si secretul profesional. Indiferent ce ti se intampla sau unde ajungi, divulgarea informatiilor de interior (in special cele de la client) este o dovada sigura ca nu esti facut pentru aceasta meserie. La fel ca medicul sau ca avocatul, un PR-ist de valoare stie ca dezvaluirea publica a unor informatii interne este similara cu iesirea din meserie, pentru ca nimeni nu va mai dori sa-l angajeze intr-un astfel de job. Increderea pe care oamenii ti-au acordat-o prin incredintarea unor informatii importante despre ei nu trebuie inselata niciodata, cu nici un chip.

Aceste principii etice nu sunt insa decat varful unui aisberg, pe care il reprezinta responsabilitatea, talentul, educatia profesionala si educatia sociala – lucruri construite in timp, in ani intregi de munca si de experienta.

Stiu oameni care si-au dorit si au incercat munca de consultant, despre care au fost chiar convinsi ca li se potriveste. Nu au rezistat, fie pentru ca li s-a parut prea dificil, fie pentru ca nu li potrivea, fie pentru ca au facut greseli si industria i-a exclus.
Esenta acestei meserii este sa-ti placa ceea ce faci, sa intelegi ca lucrezi pentru ca altcineva sa arate bine si sa te mandresti cu asta, fara sa-i reprosezi niciodata.

Articol publicat pe Markmedia.ro.

- un procent de peste 50% din populatia lumii are sub 30 de ani, iar 96% dintre cei aflati in aceasta categorie sunt inscrisi intr-o retea sociala
- in timp ce TV-ul a avut nevoie de 13 ani pentru a ajunge la 50 de milioane de utilizatori, iar internetul de patru, Facebook a avut peste 200 de milioane de utilizatori inscrisi in mai putin de un an
- exista peste 200 milioane de bloguri in lume
- 25% dintre rezultatele obtinute la o cautare pe internet dupa primele 20 cele mai mari branduri din lume sunt link-uri catre continut generat de utilizatori
- 34% dintre bloggeri posteaza opinii despre produse si branduri
Fenomenul “social media” ia amploare, va invit sa vedeti si mai multe date interesante in filmuletul de mai jos:

Sursa: socialnomics.net

Creativitate + a sti cum sa folosesti internetul intr-un mod inteligent = sanse reale de angajare 

Sursa: www.viatalaserviciu.ro