Antonescu, despre comasare: Igaş face exerciţii de vorbire şi scriere. Apar lideraşi şi spun să vedem ce trebuie să discutăm. Citat de Mediafax

Mecanism: Domnul Antonescu apare din nou cu o declarație care poartă amprenta ironiei combinate cu o mare zeflemea, legată de niște subiecte care îl preocupă. Întrebat cum răspunde la eventuala angajare a Guvernului pe comasarea alegerilor, el s-a apucat să-l ironizeze pe domnul Igaș că nu prea știe ce face acolo, enervat mai ales de faptul că nu s-a concretizat nimic. Sugerăm un ton mai calm și fără injurii la adresa altor membri. 3 headlines.

Ilie Şerbănescu: “România e terminată. Peste 20 de ani, românii vor dispărea” în Capital

Mecanism: Economistul român ne-a mai șocat cu astfel de declarații pe care le considerăm oarecum exagerate. Verde-n față – așa își exprimă dânsul punctul de vedere economic în ceea ce privește situația țărișoarei noastre, declarație pe care o face la o emisiune tv, preluată și în presa scrisă. Dură și radicală, declarația nu excelează prin formă, ci mai degrabă prin conținut. 3 headlines.

Vasile Blaga, despre remaniere: “Oricând este nevoie de sânge proaspăt”, în Evenimentul Zilei

Mecanism: Cam acesta ar fi modalitatea prin care o declarație cu un conținut simplu și banal poate deveni una interesantă, atât pentru presă, cât și pentru public. Având și o oarecare subtilitate, declarația nu este nici pe departe extraordinară, dar merită cele 3 headlines.

Dinu, DLA Piper: Ne îmbătăm cu apă rece gândindu-ne că firmele de stat sunt ale noastre, ale ţării, atâta timp cât nu contribuie în PIB, citat de Ziarul Financiar

Mecanism: De data aceasta nu este vorba de un nume cu răsunet, însă declarația este cât se poate de reală și adevărată. O afirmație interesantă și informativă, precizând din capul locului despre ce este vorba. 3 headlines.

Ion Cristoiu: “La cum se poartă, eu cred că domnul Iliescu se face vinovat de pedofilie politică!” în Evenimentul Zilei

Mecanism: Prilej de manifestare față de domnul Iliescu care lucrează la autobiografia lui, Ion Cristoiu a făcut această declarație cu apel evident la vârsta dânsului, raportată la media generală de vârstă din partide. O afirmație puternică și transparentă, cu un umor inteligent pe care îl gustăm. 3 headlines.

Rușii îi atacă pe americani: “Motorul economiei americane nu a început să funcționeze”, este “un bolnav cu perfuzii” pentru că nu și-a schimbat modelul economic.” În Capital.

Mecanism: Comparațiile atrag atenția pentru că oferă un înțeles mai simplu și foarte vizual în cazul acesta. O declarație preluabilă, ușor tăioasă la adresa economiei americane, venită de la ministrul rus de finanțe, care opinează că ne așteaptă un al doilea val de criză. ”Bolnavul cu perfuzii” este o comparație reușită, , deci și o declarație notată cu 4 headlines.

Gheorghe Dolofan: “Fără programul Rabla ar fi fost jale”, a spus unicul im­portator al mașinilor Peugeot în România pentru revista Capital.

Mecanism: nemulțumit de traseul de achiziție de autoturisme din ultimii ani, domnul Dolofan declară că ceea ce a mai reușit să aducă industria la liman a fost programul rabla, fără de care cine stie ce s-ar fi întâmplat. Stilul colocvial face ca declarația să fie ușor preluabilă de către presă, accentuează caracterul mai puțin fericit al situației și prefigurează chiar un final tragic. Jalea ne caracterizează – deci contextul e și el potrivit. Pentru toate astea, 3 headlines.

Ionel Blănculescu: “America este o ţară în genunchi, are o situaţie mai grea decât a Greciei” . De aici.

Mecanism: Când America și Grecia apar în același context, declarația are cele mai mari șanse de a fi preluată chiar și fără să fie strălucită. Pe de altă parte, formularea scurtă și faptul că personifică statul american pus în genunchi de situația economică actuală, face declarația să fie bună. Subiectul în sine este unul de amploare, ne bucurăm să mai cităm și declarații autohtone, și acordăm în cazul de față 3 headlines.

Lazea, BNR: ”Băncile şi românii au uitat deja lecţiile crizei, creditele se acordă tot în euro.” În ZF.

Mecanism: O declarație destul de cuminte, însă care a fost preluată în mass-media și care vine pe fondul observării unor tendințe de creștere a creditelor în euro, în condițiile în care ”Mama Criză” ne-a învățat deja cum stă treaba și că nu e de joacă. El continuă: “Această tendinţă, care favorizează creditele în euro, demonstrează că există o memorie foarte scurtă, atât din partea băncilor, cât şi a clienţilor”. Mulțumim pentru reminder – 4 headlines.

Premierul Chinei: Lumea trebuie “să-şi facă curat în propria ogradă”, citat de Ziarul Financiar .

Mecanism: Ne place declarația pentru că sună bine chiar și tradusă, dar o preferăm mai mult pentru conținut. O aluzie mai mult sau mai puțin subtilă la mizeria metaforică și dezordinea care există în diferite state de pe mapamond, declarația nu șochează, însă e un îndemn la expresia ardelenească ”vezi-ți de treaba ta”. Preluabilă și notată cu 5 headlines.

Boc: ”Năstase ar trebui să ceară scuze românilor de şase miliarde de ori pentru contractul cu Bechtel.” , citat de Mediafax. Și pentru că nimeni nu își asumă răspunderea față de greșeli, se găsesc țapi ispășitori și pentru gaura făcută în bugetul statului.

Mecanismul de succes: Acuzațiile dintre politicieni stârnesc de fiecare dată interesul presei de a le publica declarațiile. Declarația stârnește un anumit sentiment de apartenență la acuza adusă de premier, victimizând românii (interesați de rezolvarea problemelor de trafic sau autostrăzi cât mai rapid), ca urmare a unei greșeli care nu poate fi iertată nici cu milioane de scuze. Scurtă și potrivită în context, declarația merită din partea noastră o apreciere de 3 headlines.

Treichl: “Voi face tot ce îmi stă în putință pentru a evita listarea BCR”, în Capital .

Mecanismul de succes: O afirmație puternică și hotărâtă în contextul posibilității listării la bursă a BCR și care îi aparține președintelui executiv Erste Group Bank. Personală, cu un aport de implicare, declarația trece peste barierele profesionale și exprimă sentimente mai puternice și voluntare. În continuare, el afirmă “Dacă nu vom reuși să ajungem la un acord cu SIF-urile, atunci vom lista BCR, dar acest lucru mă va supăra foarte tare”, din nou o afirmație personală din care deducem implicarea în menținerea BCR departe de bursă. Folosită ca titlu pentru știre, declarația este una preluabilă, însă îi lipsește acea doză de diferență, fiind ceva ce se comunică destul de des în presă. Noi îi acordăm 3 headlines pentru curaj.

Guvernatorul Isarescu, BNR: ”În criză, nu văd ce am fi câştigat noi ca ţară dacă volatilitatea cursului ar fi fost mai mare. Când se depreciază intrăm în panică şi ne tremură capul, ne luăm de păr în faţa televi­zorului. Iar când se apreciază, nu ne revenim şi atunci ni se pare că e ceva rău”. ZF

Mecanismul de succes: O declarație din nou curajoasă, care ascunde, mai mult sau mai puțin, un reproș adresat celor care creează probleme acolo unde nu sunt, arătând la nivel general și stereotipic, cele două stări față de volatilitatea monedei românești. O afirmație la care majoritatea ar da din cap în semn de aprobare, în care te regăsești, și care este apropiată de modul familiar de comunicare, este evident o declarație preluată de presă și apreciată de noi cu 4 headlines.

Analistul Aurelian Dochia: ”Retrogradarea SUA este ca şi cum ai schimba etalonul de măsură pe pieţele financiare”, apărut în ZF

Mecanismul de succes: În contextul retrogradării cu o treaptă a ratingului SUA, concluzia analistului român nu este revelatoare, însă este o declarație care înglobează esența știrii și consecințele acesteia. O declarație preluabilă și remarcabilă conține de cele mai multe ori o comparație, sau o poveste, care ajută în a fi percepută vizual, mult mai ușor. Pentru simplitate și abordare concretă, fără ocolișuri, acordăm 3 headlines pentru declarația lui Aurelian Dochia.

Ionuț Popescu: “Europa a fost un imens sat de vacanţă. Acum a venit nota de plată“, conform Capital

Mecanismul de succes: Fostul ministru de finanțe, într-un interviu pentru revista Capital, vede Europa ca pe o alegere turstică în care partea de cheltuială pentru a te simți bine este urmată de una mai tristă și care apare o dată cu nota de plată. O comparație care se potrivește întocmai cu situația actuală a monedei euro. Interesantă, ușor de înțeles, personală și ”umanizată”, declarația merită cele 5 headlines din partea noastră.

Mecanismul de succes: o comparație frumoasă, citabilă, paralela dintre computer şi creierul uman. Personală, despre felul cum funcționează gȃndirea şi contactul cu informația. Puțin încurcată ca exprimare, dar cu potențial. Apreciere: 3 Headlines (din 5 maxim posibile).

“Să spunem extraordinar nu este de ajuns”, a declarat Ryan Jacob, preşedinte al consiliului de administraţie al Jacob Internet Fund, care deţine acţiuni Apple. Sursa, ZF.

Mecanismul de succes: Contextul este important, presa şi netul au vuit despre remarcabilele rezultate financiare ale Apple. O astfel de declarație are şanse mari de preluare, în context. Altfel, vorbe puține, cu forță. Uneori, numai cȃteva cuvinte sunt mult mai puternice decȃt o frază “educată”. Un alt citat celebru (Pascal) şi elocvent este “Am scris această scrisoare mai lungă decȃt de obicei pentru că nu am avut timp să o fac scurtă”. Apreciere: 4 Headlines (din 5 maxim posibile)

„Oamenii au tendinţa de a fi oarecum sentimentali, atunci când vorbesc despre aur, în contextul acestui raliu, care se desfăşoară de 11 ani. Anul 2009 a împărţit oamenii în două tabere: cei care iubesc aurul şi cei care îl detestă.” Saxo Bank vine cu o nouă analiză asupra evoluţiei cotaţiei metalului preţios, efectuată de Ole Sltoh Hansen, Senior Manager, din BusinessCover.ro.

Mecanismul de succes: Contextul creşterii galopante a prețului aurului face oportună o “ieşire publică” pe tema aceasta. Introducerea “sentimentalului” face povestea mai umană, apoi managerul compară inspirat percepțiile publicului cu două tabere (în loc de două opinii, curente de opinie). Apreciere: 4 Headlines (din 5 maxim posibile)

Premiul cel mare, 5 Headlines, merge la Mişu Negrițoiu, “Politica monetară e ca hipertensiunea, nu doare, dar poate conduce la deces”, citat de ZF:

Mecanismul de succes: Citatul este remarcabil şi memorabil pentru că Negrițoiu nu se teme să iasă din regulile rigide de comunicare, specifice marilor comparații. Nu ştiu care a fost reacția propriului director de comunicare, dar, cu siguranță, citatul va rămȃne în memoria publicului bancar. Este personal, este foarte preluabil, transmite un mesaj grav, serios, într-o manieră uşor funny. In general, managerii corporatişti (mai puțin executivii de top cu experiență în apariții publice) preferă să stea în zona de siguranță/confort, se tem că vorbele simple ar putea fi interpretate ca fiind neprofesioniste sau chiar vulgare. Din partea noastră: 5 Headlines, maximul posibil.

Ce ziceți, aveți şi alte citate memorabile ale celor care au apariții publice în Romȃnia? Pe ce se bazează declarația de succes? Cum ar putea fi îmbunătățite?

Sursa: www.viatalaserviciu.ro

Pe langa avantajul major pe care americanii il au “by default” - limba engleza, atat de expresiva - adevaratii maestri ai prezentarilor mai au si alt lucru in comun, unul care le faciliteaza tranzitia de la statutul de “prezentator bun” la cel de “vorbitor excelent”: sunt naturali, degajati…in cateva cuvinte, sunt ei insisi chiar si in lumina reflectoarelor. Referindu-ne la Jobs si Gates, probabil ca niciunul nu si-a pus vreodata intrebarea daca prezentarea lui ar trebui sa fie formala sau informala, depinzand de audienta ce va participa la conferinta…sau daca au facut-o, framantarile de acest gen au fost demult, la inceputuri…In schimb, cred ca, inaintea fiecarei prezentari, cei doi isi pun inca intrebari legate de modul in care isi pot transmite mesajele cel mai bine, intr-un mod eficient si inedit. Chiar daca ai o experienta considerabila in domeniu, iar tehnica ta a fost imbunatatita cu fiecare prezentare sustinuta, este normal sa te preocupe astfel de lucruri - dai dovada de respect atat fata de tine, cat si fata de public.

Poate considerati ca nu e drept sa-i dau exemplu pe fondatorii celor mai mari companii IT - Apple si Microsoft -, care se bucura deja de un anumit statut, insa, asa cum ziceam si la inceput, ca ei sunt multi altii, care n-au in spate imperii de miliarde de dolari…Cu toate acestea, siguranta de sine reiese din tot ce fac, modul in care livreaza prezentarile este unul deschis si captivant. Abilitatea aceasta e foarte importanta, as zice ca e ingredientul care, pe langa mesajele furnizate, “povestile” cu care sunt intarite punctele cheie transmise, da savoare prezentarii…Atentie insa, nu trebuie sa cadem in extrema cealalta si sa fim preocupati doar de spectacol, ci sa ne asiguram in primul rand ca informatiile pe care le furnizam se pliaza pe nevoile celor din public, incercand mereu sa le depasim asteptarile. Acestea fiind spuse, promit sa revin cu cateva sfaturi practice privind modul in care putem livra prezentari grozave, nu doar bune, cu niste raspunsuri din care sa avem ce invata, cu totii…Pe curand!

Asa cum subliniaza foarte bine cei de la PRWeb intr-un post pe site-ul lor, sa fii la curent cu ce se intampla in domeniul comunicarii este important.  Indiferent daca esti in cautarea unor sfaturi sau informatii privind modul in care iti poti promova propriul proiect sau afacerea, daca lucrezi deja in domeniu sau esti aspirant la un job in PR si vrei sa vezi care sunt ultimele tendinte, ce mai zic si fac specialistii sau “oamenii intrati deja in sistem” J, blogurile de PR pot fi alternativa cea mai la indemana pentru a pasi in aceasta lume a relatiilor publice. Exista numeroase astfel de bloguri, de la cele locale  (asa cum este si blogul nostru J), la site-urile din afara, care se pot lauda cu un continut de calitate.

Nu degeaba am amintit de PRWeb la inceput, chiar de pe pagina lor am aflat de 25 de bloguri de PR care ar trebui citite. Sunt recomandari din afara, pe cateva chiar le urmaream dinainte, insa pe altele abia le-am descoperit. Asa ca am extins lista blogurilor pe care le am in Google Reader si va invit sa faceti la fel, in cazul in care vi se par interesante. Aveti de unde alege, aici sunt si propunerile: http://service.prweb.com/learning/article/public-relations-blogs-25-essential-pr-bloggers-you-should-be-reading/.

“Rasfoire”placuta in week-end!

Daca pana acum lucrurile erau cam confuze, FB  s-a decis sa faca lumina in domeniu, venind in ajutorul celor din marcomm cu o pagina dedicata discutiilor si celor mai bune practici in ceea ce priveste utilizarea retelei in scopuri PR-istice.

De exemplu, un studiu de caz publicat la sfarsitul lunii iulie pe pagina respectiva dezvaluie celor interesati  opt criterii care asigura succesul unei pagini de marketing pe Facebook.  Vorbim practic de 8 pasi pe care brandurile ar trebui sa-i parcurga pentru a profita de avantajele platformei, de o cercetare care poate fi vizualizata aici: http://www.facebook.com/pr. E o pagina care ar trebui sa se regaseasca printre preferintele oricarui om de PR, iar daca va incadrati in aceasta categorie, stiti ce aveti de facut : “Like”!

Experiența ne arată că cele mai dure teste pentru companii sunt cele date în condiții extreme, de criză. Atunci se poate vedea cât de ”sănătoase” sunt strategiile după care funcționează, cu câtă abilitate și diplomație reușesc personajele cheie din viața unei organizații să îndrepte lucrurile care au scăpat de sub control, și mai ales cum reușesc acestea să ofere niște răspunsuri celor afectați. Pe lângă măsurile concrete, luate pentru a îndrepta ”răul” făcut, vorbim de o necesitate amplificată de comunicare, resimțită de cei care nu sunt direct implicați în procesul de decizie, care au nevoie să știe ce se întâmplă, dacă și cum urmează să fie rezolvată problema, cu ce consecințe etc. Este pe scurt principiul comunicării de criză, care teoretic pare a fi înțeles de toate companiile, însă în viața reală puține organizații sunt în stare să-l pună în practică.

De trei luni încoace asistăm la neputința unei companii de a gestiona eficient o situație critică, atât din punctul de vedere al demersurilor implementate, cât și privind modul în care comunicarea a fost și este gestionată. Probabil că știți cu toții de explozia platformei petroliere Deep Horizon din Golful Mexic, incident în care 11 persoane au fost date dispărute în urma deflagrației și care ulterior a provocat cel mai grav dezastru ecologic din istoria SUA. Începând cu 20 aprilie și până astăzi, zeci de milioane de litri de țiței au fost devărsati în Golful Mexic, producând o imensă maree neagră în largul coastelor americane și amenințând cu dispariția sute de specii de animale. Lăsând la o parte incapacitatea celor de la British Petroleum de a reduce din amploarea dezastrului, compania stă foarte prost și la capitolul PR, dând dovadă de o comunicare ce vine să înrăutățească situația. Gafele reprezentanților BP, adoptarea unei atitudini secretoase, prin trimiterea unor comunicate de presă ambigue, fără a clarifica în niciun fel lucrurile, decizia de a nu răspunde solicitărilor presei, precum și încercarea de a ține cât mai departe jurnaliștii de locul cu pricina sunt doar câteva exemple cu o influență dramatică asupra reputației BP.

Nu este pentru prima dată când o companie este depășită de criza cu care are de-a face, însă ce mă uimește foarte tare este nonșanlanța cu care cele mai importante voci din cadrul BP fac greșeli enorme în declarațiile și acțiunile lor. Tony Hayward, CEO-ul BP și omul desemnat să gestioneze situația, i-a surprins pe toti cu vorbele sale care au făcut înconjurul lumii. Având în vedere dezastrul generat, nu e de mirare că reprezentanții BP sunt în permanență ”sub lumina reflectoarelor” și că sunt taxați la cele mai mici abateri, ca să nu mai vorbim de cele mari. La mai bine de o lună de la explozie, copleșit fiind probabil de ceea ce se întâmplă, dl. Hayward a iscat mare vâlvă cu o afirmație de a cărei gravitate și-a dat seama mai târziu și pentru care și-a cerut ulterior scuze. Într-un interviu acordat presei, acesta declara că ”nu există cineva care să-și dorească mai mult ca mine ca totul să se termine, mi-aș dori să mă întorc la viața de dinainte”. Nemulțumirea celor din jur n-a întârziat să apară, mulți s-au întrebat atunci cum rămâne cu viața celor 11 persoane dispărute, cu comunitățile din zonă? Se pare însă că incidentul nu l-a afectat prea tare pe CEO-ul BP, directorul a demonstrat că vorbise serios câteva zile mai târziu, când a fost ”depistat” de jurnaliști printre participanții la o cursă de yachting în jurul Insulei Wight, la care se înscrisese cu fiul său. Având în vedere gravitatea dezastrului, pe fondul unor încercări eșuate de a reduce pagubele, reacții fondate au apărut în presă și pe bloguri, oamenii s-au întrebat și de această dată ce-o fi fost în capul reprezentantului BP, care dă dovadă până la urmă de o nepăsare cruntă. Pe de altă parte, și președintele companiei British Petroleum, Carl Henric Svanberg, a fost blamat pentru aroganța sa. După întâlnirea cu președintele Barack Obama, în care BP a stabilit crearea unui fond de 20 de miliarde de dolari dedicat indemnizării victimelor mareei negre, Svanberg a declarat că celor de la BP le pasă de oamenii neînsemnați (”we care about the small people”).

Însă cel mai mare protest al jurnaliștilor s-a produs atunci când Garda de Coasta a decis să interzică accesul tuturor, inclusiv reporterilor și fotografilor, la mai puțin de 20 de metri de bariera ce îngrădea zona afectată de devarsărea petrolului. Se pare că depășirea acestei bariere ar putea fi făcută doar cu consimțământul gărzii, încălcarea acestei reguli urmând a fi pedepsită cu o amendă de 40.000 de dolari sau chiar cu închisoare de la 1 la 5 ani. Înaintată de către oficialități ca o măsură de siguranță, fără a oferi însă date care să o fundamenteze, decizia a stârnit un adevărat protest în rândul jurnaliștilor, care au văzut în ea o acțiune de a-i împiedica să fie la curent cu ceea ce se întâmplă și chiar să facă poze. Anderson Cooper, de la CNN, a fost doar unul dintre jurnaliștii care au reacționat vehement împotriva acestei reguli, declarând că nu presa este inamicul și că printr-o astfel de măsură se pot ascunde cu ușurință eșecul și incompetența.

Sunt greșeli enorme în strategia de comunicare adoptată de cei implicați, BP ajungând în acest moment sa fie taxată și în social media pentru erorile comise. Există pe Twitter un cont fals creat de așa-zisul departament de PR al companiei, în care toate postările au o tentă arogantă, și exemplele continuă. Vă recomand să citiți despre ele pe blogul celor de la Reuters: http://blogs.reuters.com/environment/2010/07/08/are-americans-bullying-bp/. În plus, în cazul în care sunteți interesați de modul în care vor evolua lucrurile, vă invit să faceți doar o simplă căutare pe Google după dezastrul din Golful Mexic, internetul abundă de materiale referitoare la această catastrofă. BP a făcut istorie, cu siguranță ceea ce s-a întâmplat acum va fi înregistrat în manualele și studiile de caz privind comunicarea de criză, sub însemnul ”AȘA NU!”.

“La matematică, doi și cu doi fac patru, iar triunghiul are mereu trei laturi; la română, fulgul de zăpadă poate să i se pară unuia mai alb, altuia mai argintiu” – este replica memorabilă a profesorului meu de matematică din generală, prima definiție a subiectivismului, care m-a pus în gardă pentru restul experiențelor profesionale. Mai târziu, odată cu fiecare pitch – fie el pierdut sau câștigat -, mi-am adus aminte de această comparație.

De aceea, primul lucru pe care l-aș spune despre pitch este că are un grad mai mare de subiectivitate decât licitațiile obișnuite. Pitch-ul pune la bătaie idei, concepte, strategii, nu mese, scaune sau servicii limpede definite. Ceea ce ai gândit și ai propus i se poate părea evaluatorului „mai alb sau mai argintiu” și va conta foarte mult și care dintre cele două culori îi place. Cum să “colorezi” propunerea? Ce rezultate să livrezi, ca să fii în acord cu așteptările clientului? Ce ar vrea să vadă și să primească de la tine, ce așteptări are?

Teoretic, pentru toate aceste lucruri există îndrumări în invitația de participare trimisă agențiilor. Teoretic, se acordă un punctaj, pe baza propunerilor făcute. Totuși, diferențierea se va face, în cele din urmă, prin evaluarea creativității – ai livrat sau nu ceea ce clientul s-a așteptat să primească, ceea ce corespunde valorilor sale, percepțiilor, ideilor. Partea bună a acestui subiectivism este că agențiile ajung să lucreze, până la urmă, cu acei clienți cu care se potrivesc. Selecția făcută la pitch are, deși neexplicită, această componentă de evaluare a “potrivirii de stil”, absolut benefică unei colaborări pe termen lung.

Însă, până la momentul selecției, orice agenție are de parcurs un drum destul de lung, care începe odată cu momentul primirii invitației. Foarte sumar spus, pregătirea pentru pitch are – în mare - trei etape:

Cele mai multe pitch-uri cer o privire generală asupra strategiei pe care intenționezi să o propui pentru derularea viitoare a colaborării. Ca să ai o privire generală, trebuie să ai strategia – ca să ai strategia, trebuie să faci o cercetare – deci ore de lucru dedicate muncii pas cu pas pentru a înțelege industria, compania, punctele tari și punctele slabe, documentare la parteneri, colaboratori și terți implicați.

Al doilea pas, după culegerea acestor informații, îl reprezintă elaborarea propunerii cu care mergi la pitch. Așadar, urmează un brainstorming intern, o triere a ideilor, analiza lor și păstrarea celor mai bune. Apoi este realizată propunerea în sine, care va avea la bază acțiuni în acord cu concluziile cercetării, însă abordate cât mai creativ și, obligatoriu, măsurabile.

Al treilea pas îl reprezintă expunerea propunerii, care trebuie gândită și repetată temeinic. În cele mai multe situații, un procent important în decizie îl are felul în care a fost prezentată propunerea, răspunsurile pe care le-au oferit consultanții, interacțiunea “de la fața locului”.

Cu toate acestea, s-ar putea spune, cu certitudine, că nu există două pitch-uri la fel. Vorbeam odată cu un cunoscut care participa la licitații pentru achiziționarea de produse fizice; îmi povestea că cea mai grea a fost prima licitație, pentru că apoi a mers cu “copy-paste” și mici modificări, ici-colo. Nu știu dacă este chiar așa, însă categoric în serviciile de marketing și PR lucrurile stau diferit. Pitch-ul este o acțiune personalizată, dedicată fiecărui potențial client în parte, o haină croită pe măsură, pentru măsuri unice. Am participat la pitch-uri care nu au necesitat prezența consultanților, pentru că decizia s-a luat exclusiv pe baza propunerilor făcute. Am văzut pitch-uri în care prezentarea s-a făcut la telefon, din cauza distanței. Pitch-uri în care cerințele erau atât de vag exprimate, încât nu știai cu ce să începi. Sau pitch-uri în care criteriile de evaluare nu au fost niciodată anunțate, sub deviza “the sky is the limit”. Interpretarea liberă a conceptului de “pitch” este posibilă într-o lume a creativității și subiectivismului, și este unul dintre riscurile pe care, din când în când, trebuie să ți le asumi.

Articol publicat pe PRwave.ro.