Mă tot întreabă lumea ce e ăla PR… Am spus şi povestioara cu evreii*, l-am asemănat şi cu un OZN, am spus şi istoria managerului care punea secretara care face cafele să se ocupe de PR, de vreun an tot explic cum devine treaba cu PR-ul. Recent, am vazut stupefiată pe un blog cum zicea cineva: “ăştia sînt smecheri, nu mai lucrează la relaţii cu clienţii, lucrează în PR” 
De aia, am zis să clarificăm: ce este PR-ul ? Studenţii de la facultăţile de profil, care sînt puşi de profesori abuzivi să citească tomuri întregi de definiţii şi istorii ale PR-ului, vor avea probabil un răspuns academic pentru această întrebare. Dar nu asta mă interesează. Aş vrea să detectăm rolul PR-ului într-o organizaţie, felul în care acest departament susţine business-ul şi rolul strategic al consilierului de relaţii publice.
Aşadar, PR-ul este o componentă a mix-ului de comunicare al unei companii şi se intersectează în numeroase locuri cu marketingul sau advertisingul. Specialistul PR ar trebui, în principal, să-şi poată stabili obiective de comunicare în acord cu strategia generală a companiei şi să găsească modalităţile prin care să ducă la îndeplinire aceste obiective, pe coordonatele esenţiale ale activităţii de relaţii publice: relaţia cu presa, comunicarea cu partenerii, furnizorii şi clienţii, comunicarea internă, comunicarea cu societatea. În departamentul de relaţii publice se stabilesc mesajele cu care porneşte la drum compania într-un nou an, strategiile, tacticile şi acţiunile de comunicare necesare pentru transmiterea, dar mai ales recepţionarea corectă de către publicurile ţintă a acestor mesaje. Tot la PR se monitorizează şi se analizează rezultatele, efectele, de multe ori măsurabile direct în cifre de business. Am văzut recent o astfel de situaţie, în care o organizaţie căruia i se spusese un „nu” a obţinut un „da” din partea aceluiaşi client după ce un ziar important a scris despre activitatea sa.
