Articole cu eticheta ‘comunicare’

Data: 6 August 2010
Categorie: Articole Headline, In PRactica
Nr. comentarii: Nici unul

“PR on Facebook”

facebook2Citeam recent despre succesul de care se bucura Facebook - in retea sunt inscrisi peste 500 de milioane de utilizatori in acest moment, peste 1,5 milioane de internauti  fiind din Romania. In aceste conditii, nici nu e  de mirare ca tot mai multi oameni de marketing si comunicare apeleaza la un astfel de instrument pentru a-si promova produsele sau serviciile. Insa “multi stiu, putin cunosc”, asa ca realitatea arata ca multe dintre brandurile existente pe Facebook nu stiu inca sa exploateze la maxim oportunitatile oferite de platforma, oamenii din spatele lor tratand superficial promovarea in social media.

Daca pana acum lucrurile erau cam confuze, FB  s-a decis sa faca lumina in domeniu, venind in ajutorul celor din marcomm cu o pagina dedicata discutiilor si celor mai bune practici in ceea ce priveste utilizarea retelei in scopuri PR-istice.

De exemplu, un studiu de caz publicat la sfarsitul lunii iulie pe pagina respectiva dezvaluie celor interesati  opt criterii care asigura succesul unei pagini de marketing pe Facebook.  Vorbim practic de 8 pasi pe care brandurile ar trebui sa-i parcurga pentru a profita de avantajele platformei, de o cercetare care poate fi vizualizata aici: http://www.facebook.com/pr. E o pagina care ar trebui sa se regaseasca printre preferintele oricarui om de PR, iar daca va incadrati in aceasta categorie, stiti ce aveti de facut : “Like”! :)

Scrie un comentariu
Data: 16 Iulie 2010
Categorie: In PRactica
Nr. comentarii: Nici unul

Dezastrul ecologic din Golful Mexic - o catastrofă din punctul de vedere al comunicării de criză

957646762

Experiența ne arată că cele mai dure teste pentru companii sunt cele date în condiții extreme, de criză. Atunci se poate vedea cât de ”sănătoase” sunt strategiile după care funcționează, cu câtă abilitate și diplomație reușesc personajele cheie din viața unei organizații să îndrepte lucrurile care au scăpat de sub control, și mai ales cum reușesc acestea să ofere niște răspunsuri celor afectați. Pe lângă măsurile concrete, luate pentru a îndrepta ”răul” făcut, vorbim de o necesitate amplificată de comunicare, resimțită de cei care nu sunt direct implicați în procesul de decizie, care au nevoie să știe ce se întâmplă, dacă și cum urmează să fie rezolvată problema, cu ce consecințe etc. Este pe scurt principiul comunicării de criză, care teoretic pare a fi înțeles de toate companiile, însă în viața reală puține organizații sunt în stare să-l pună în practică.

De trei luni încoace asistăm la neputința unei companii de a gestiona eficient o situație critică, atât din punctul de vedere al demersurilor implementate, cât și privind modul în care comunicarea a fost și este gestionată. Probabil că știți cu toții de explozia platformei petroliere Deep Horizon din Golful Mexic, incident în care 11 persoane au fost date dispărute în urma deflagrației și care ulterior a provocat cel mai grav dezastru ecologic din istoria SUA. Începând cu 20 aprilie și până astăzi, zeci de milioane de litri de țiței au fost devărsati în Golful Mexic, producând o imensă maree neagră în largul coastelor americane și amenințând cu dispariția sute de specii de animale. Lăsând la o parte incapacitatea celor de la British Petroleum de a reduce din amploarea dezastrului, compania stă foarte prost și la capitolul PR, dând dovadă de o comunicare ce vine să înrăutățească situația. Gafele reprezentanților BP, adoptarea unei atitudini secretoase, prin trimiterea unor comunicate de presă ambigue, fără a clarifica în niciun fel lucrurile, decizia de a nu răspunde solicitărilor presei, precum și încercarea de a ține cât mai departe jurnaliștii de locul cu pricina sunt doar câteva exemple cu o influență dramatică asupra reputației BP.

Nu este pentru prima dată când o companie este depășită de criza cu care are de-a face, însă ce mă uimește foarte tare este nonșanlanța cu care cele mai importante voci din cadrul BP fac greșeli enorme în declarațiile și acțiunile lor. Tony Hayward, CEO-ul BP și omul desemnat să gestioneze situația, i-a surprins pe toti cu vorbele sale care au făcut înconjurul lumii. Având în vedere dezastrul generat, nu e de mirare că reprezentanții BP sunt în permanență ”sub lumina reflectoarelor” și că sunt taxați la cele mai mici abateri, ca să nu mai vorbim de cele mari. La mai bine de o lună de la explozie, copleșit fiind probabil de ceea ce se întâmplă, dl. Hayward a iscat mare vâlvă cu o afirmație de a cărei gravitate și-a dat seama mai târziu și pentru care și-a cerut ulterior scuze. Într-un interviu acordat presei, acesta declara că ”nu există cineva care să-și dorească mai mult ca mine ca totul să se termine, mi-aș dori să mă întorc la viața de dinainte”. Nemulțumirea celor din jur n-a întârziat să apară, mulți s-au întrebat atunci cum rămâne cu viața celor 11 persoane dispărute, cu comunitățile din zonă? Se pare însă că incidentul nu l-a afectat prea tare pe CEO-ul BP, directorul a demonstrat că vorbise serios câteva zile mai târziu, când a fost ”depistat” de jurnaliști printre participanții la o cursă de yachting în jurul Insulei Wight, la care se înscrisese cu fiul său. Având în vedere gravitatea dezastrului, pe fondul unor încercări eșuate de a reduce pagubele, reacții fondate au apărut în presă și pe bloguri, oamenii s-au întrebat și de această dată ce-o fi fost în capul reprezentantului BP, care dă dovadă până la urmă de o nepăsare cruntă. Pe de altă parte, și președintele companiei British Petroleum, Carl Henric Svanberg, a fost blamat pentru aroganța sa. După întâlnirea cu președintele Barack Obama, în care BP a stabilit crearea unui fond de 20 de miliarde de dolari dedicat indemnizării victimelor mareei negre, Svanberg a declarat că celor de la BP le pasă de oamenii neînsemnați (”we care about the small people”).

Însă cel mai mare protest al jurnaliștilor s-a produs atunci când Garda de Coasta a decis să interzică accesul tuturor, inclusiv reporterilor și fotografilor, la mai puțin de 20 de metri de bariera ce îngrădea zona afectată de devarsărea petrolului. Se pare că depășirea acestei bariere ar putea fi făcută doar cu consimțământul gărzii, încălcarea acestei reguli urmând a fi pedepsită cu o amendă de 40.000 de dolari sau chiar cu închisoare de la 1 la 5 ani. Înaintată de către oficialități ca o măsură de siguranță, fără a oferi însă date care să o fundamenteze, decizia a stârnit un adevărat protest în rândul jurnaliștilor, care au văzut în ea o acțiune de a-i împiedica să fie la curent cu ceea ce se întâmplă și chiar să facă poze. Anderson Cooper, de la CNN, a fost doar unul dintre jurnaliștii care au reacționat vehement împotriva acestei reguli, declarând că nu presa este inamicul și că printr-o astfel de măsură se pot ascunde cu ușurință eșecul și incompetența.

Sunt greșeli enorme în strategia de comunicare adoptată de cei implicați, BP ajungând în acest moment sa fie taxată și în social media pentru erorile comise. Există pe Twitter un cont fals creat de așa-zisul departament de PR al companiei, în care toate postările au o tentă arogantă, și exemplele continuă. Vă recomand să citiți despre ele pe blogul celor de la Reuters: http://blogs.reuters.com/environment/2010/07/08/are-americans-bullying-bp/. În plus, în cazul în care sunteți interesați de modul în care vor evolua lucrurile, vă invit să faceți doar o simplă căutare pe Google după dezastrul din Golful Mexic, internetul abundă de materiale referitoare la această catastrofă. BP a făcut istorie, cu siguranță ceea ce s-a întâmplat acum va fi înregistrat în manualele și studiile de caz privind comunicarea de criză, sub însemnul ”AȘA NU!”.

Scrie un comentariu
Data: 4 Iunie 2010
Categorie: Articole Headline
Nr. comentarii: 2

Rolul eticii in PR

ethics-large1

Principiile etice in relatiile publice sint, in mare masura, aceleasi ca si in alte domenii de activitate. Etic este:
- sa-ti cunosti bine meseria
- sa faci constant eforturi ca sa evoluezi
- sa ai in vedere interesele clientului tau si ale companiei pe care o reprezinti
- sa iti pastrezi onoarea si demnitatea de profesionist

Consultantul eficient si dedicat este o persoana cu mintea deschisa, receptiva la tot ce se intampla in jurul sau: la chestiuni de ordin profesional, la stiluri de leadership, abilitati manageriale. Conectarea cu mediul profesional si legatura cu cei din comunitate, mentinuta prin orice canal de comunicare, asigura aflarea la timp a noutatilor, schimbarilor si a informatiilor importante din industrie. Site-urile de profil, forumurile, blogurile, retelele sociale, conferintele si work-shop-urile sunt tot atatea modalitati de a interactiona cu profesionistii din industrie.

Un alt atu al specialistului activ este comunicarea constanta si de buna calitate cu jurnalistii. Vizitele in redactie, comunicarea directa sau prin telefon/email, intalnirile formale sau informale reprezinta o parte foarte importanta a vietii profesionale pe care o are un specialist in PR.

Alaturi de acestea, apar insa cateva principii noi, specifice acestei industrii. Acestea se refera in special la regulile de comunicare, la confidentialitate si la autocontrol. Ideal ar fi ca toate aceste lucruri, specifice bunului simt comun si convietuirii intr-o societate civilizata, sa existe si sa fie exercitate de fiecare individ in interactiunea cu ceilalti, insa in PR devin un “must” fara de care meseria te va exclude, in cele din urma.

Iata cateva reguli de baza in comunicare:

 placerea de a comunica – obligatorie pentru fiecare specialist in relatii publice. Oricine isi doreste sa faca o cariera in acest domeniu trebuie sa se autoanalizeze cu obiectivitate si sa inteleaga daca ii place sa comunice, daca se simte bine stand de vorba cu oamenii, daca este confortabil atunci cand interactioneaza cu ceilalti.
 setarea unor standarde inalte de calitate, pentru ca in comunicare greselile se taxeaza sever. Un comunicat de presa trimis catre jurnalisti in forma de lucru, nefinisata, un e-mail cu informatii gresite, o declaratie data atunci cand nu este cazul pot determina prejudicii de imagine greu de reparat.
 stapanirea excelenta a gramaticii si exprimarea corecta in orice ocazie - nimic nu este mai urat decat un specialist in PR care nu stapaneste bine gramatica, si din pacate astfel de situatii exista. Stiu consultanti cu pretentii care nu conjuga corect verbul “a avea” si nu fac diferenta intre situatiile care cei un “i” sau doi “i” in conjugarea verbului “a fi”.
 transmiterea eficienta a mesajului - un specialist trebuie sa aiba proprietatea termenilor, sa foloseasca cele mai potrivite cuvinte pentru un anumit context, astfel incat sa fie indreptatit sa-i sfatuiasca si pe altii in situatii similare. In calitate de comunicator, este necesar sa te asiguri ca mesajul pe care doresti sa il transmiti ajunge la publicul tinta in forma si cu sensul pe care ti le-ai dorit, acesta fiind si unul dintre sensurile de baza ale job-ului in comunicare.
 ascultarea activa – pentru a comunica eficient, este bine sa stii sa asculti, ca sa intelegi ce, cat si cum din cantitatea de informatii aflata in custodia ta transmiti mai departe – si cu ce efect. Intoarcerea interesului dinspre propria persoana, propriile idei si propriile ganduri catre celalalt, caruia ii esti consultant sau partener in actul de comunicare, va creste considerabil eficienta comunicarii. Am exemplul unui “specialist” care isi intrerupea permanent interlocutorul, ca sa-si expuna propriile idei fata de care avea o admiratie netarmurita. Intr-o zi, in toiul unei discutii, seful direct n-a mai rabdat si l-a pus la punct explicandu-i in fata tuturor celor prezenti valoarea “ascultarii active”.

Autocontrolul, al doilea principiu etic mentionat, tine foarte mult de educatia de business si de dorinta de dezvoltare personala pe care o are fiecare. Ca sa evoluezi, trebuie sa-ti pastrezi entuziasmul si determinarea. Chiar daca lucrurile nu ies mereu asa cum iti doresti, chiar daca faci greseli si cineva ti le reproseaza, nu ai de ce sa capitulezi sau sa-ti pierzi autocontrolul. Performanta profesionala o realizezi in primul rand pentru tine, nu este un favor pe care il faci companiei sau clientului. M-am amuzat, recent, cand am auzit cum reprosa un consultant clientului sau, cu care ajunsese intr-o situatie conflictuala, faptul ca a muncit pentru el si i-a adus beneficii de imagine…

Un alt aspect al autocontrolului este detasarea. in orice meserie, dar mai ales in comunicare (unde dovedesti ca stii efectul cuvintelor care nu se mai intorc), este bine sa te abtii sa iei lucrurile in nume personal. De-a lungul timpului, este foarte probabil sa te lovesti de situatii conflictuale, de declaratii mincinoase, de neadevaruri spuse public – este esential sa-ti pastrezi calmul si sa gasesti strategia care sa-ti permita sa mergi mai departe, avand la orizont obiectivul personal pe care vrei sa il atingi.

Confidentialitatea este un alt principiu etic obligatoriu in PR. Fiecare specialist in acest domeniu trebuie sa invete ce inseamna discretia si secretul profesional. Indiferent ce ti se intampla sau unde ajungi, divulgarea informatiilor de interior (in special cele de la client) este o dovada sigura ca nu esti facut pentru aceasta meserie. La fel ca medicul sau ca avocatul, un PR-ist de valoare stie ca dezvaluirea publica a unor informatii interne este similara cu iesirea din meserie, pentru ca nimeni nu va mai dori sa-l angajeze intr-un astfel de job. Increderea pe care oamenii ti-au acordat-o prin incredintarea unor informatii importante despre ei nu trebuie inselata niciodata, cu nici un chip.

Aceste principii etice nu sunt insa decat varful unui aisberg, pe care il reprezinta responsabilitatea, talentul, educatia profesionala si educatia sociala – lucruri construite in timp, in ani intregi de munca si de experienta.

Stiu oameni care si-au dorit si au incercat munca de consultant, despre care au fost chiar convinsi ca li se potriveste. Nu au rezistat, fie pentru ca li s-a parut prea dificil, fie pentru ca nu li potrivea, fie pentru ca au facut greseli si industria i-a exclus.
Esenta acestei meserii este sa-ti placa ceea ce faci, sa intelegi ca lucrezi pentru ca altcineva sa arate bine si sa te mandresti cu asta, fara sa-i reprosezi niciodata.

Articol publicat pe Markmedia.ro.

2 Comments
Data: 5 Martie 2010
Categorie: Articole Headline, In PRactica
Nr. comentarii: Nici unul

Despre criza si comunicarea interna

90287467

Printre partile bune ale crizei se numara si faptul ca toata lumea vorbeste despre comunicare si importanta acesteia. Brusc, aud in stanga si-n dreapta ca oamenii vor sa comunice (mai ales intern), sa li se comunice, sa fie comunicare.

Asta imi aduce aminte de situatia trista a celor care se duc la dentist doar cand ii doare maseaua. Pentru acest tip de atitudine, nu exista decat cateva explicatii: ori educatia pe care au primit-o nu a cuprins si referinte despre dentist, ori le e frica, ori n-au bani decat pentru interventii de urgenta.

Nu as spune ca treaba sta mult diferit in ceea ce priveste obisnuinta de comunicare in interiorul unei companii: fie se considera ca e un moft, un efort prea putin important in comparatie cu alte activitati din firma ce se traduc prin rezultate cuantificabile, fie multi nu stiu cum se face si nu vor sa recunoasca sau sa ceara ajutor din partea celor ce se pricep la acest lucru, pe fondul unui cost suplimentar, nejustificat in conditiile respective.

Oricum ar fi, comunicarea devine, mai devreme sau mai tarziu, o necesitate. In aceste vremuri, accelerata de stresul nesigurantei zilei de maine, s-ar putea ca aceasta nevoie sa devina mult mai repede stringenta si cei implicati sa-si doreasca sa actioneze in acest sens.

Din acest punct de vedere, criza poate oferi o lectie pentru multi manageri atunci cand vine vorba de comunicarea interna. Iar dezideratul principal e ca aceasta sa devina o realitate in cat mai multe companii din Romania, si nu doar in cele multinationale care functioneaza in acest mod.

Conditiile actuale nu impun o revolutionare a procesului de comunicare interna, ci o prezenta consecventa a acestuia, prin aceleasi mecanisme folosite ca si pana acum: newslettere periodice, intranet, sedinte, informari de tot felul, mai mult sau mai putin oficiale. Fiecare dintre ele are rolul de a informa echipa asupra transformarilor prin care trece compania, asupra viitorului acesteia si asupra noutatilor intervenite in viata firmei.

Sa nu uitam ca vorbim totusi de o perioada in care conditiile de mediu impun modificari strategice in viata unei organizatii, o perioada in care calitatea angajatilor este cu atat mai importanta, pentru ca prin intermediul lor se infaptuiesc obiectivele companiei. Un manager care are in spate o echipa eficienta si care trateaza cu profesionalism task-urile aferente are in ea un aliat in depasirea acestor momente.

Iar o astfel de echipa se mentine turata si prin comunicare, angajatii trebuie sa fie informati in legatura cu fiecare decizie luata la nivel de management si care are un real impact asupra colectivitatii. In al doilea rand, ne place sau nu, angajatii reprezinta o institutie. Adesea acestia devin purtatori de cuvant ai organizatiei, pentru simplul motiv ca sunt mai credibili sau poate doar mai usor accesibili. Venind cu informatii direct din “casa”, alterate sau valide, in functie de modul in care anumite lucruri sunt percepute, ei transmit diferite mesaje ce pot fi chiar in detrimentul firmei.

Astfel de consecinte pot fi evitate printr-un program de comunicare interna, prin care angajatii sa fie implicati si pregatiti sa devina ambasadori ai companiei.

Criza sau nu, comunicarea interna ar trebui sa fie un proces desfasurat in permanenta. Si tind sa cred ca vor exista din ce in mai multe programe de comunicare la nivel intern, bazate tocmai pe principiul : am testat pe timp de criza, a functionat, vom continua procesul, chiar si in vremurile “linistite”.

Articol publicat pe www.strategic.ro.

Scrie un comentariu
Data: 16 Decembrie 2009
Categorie: Articole Headline
Nr. comentarii: 1

Mitul creativitatii in comunicare

93907244

Sint anumite domenii de activitate despre care s-a format o imagine bine definita, dar nu neaparat si corecta, bazata pe anumite entuziasme si idealisme promovate si intretinute de multe ori chiar de cei din interiorul bransei. In ceea ce priveste industria comunicarii (PR, advertising), aceasta imagine are in centrul sau spiritul boem, “creativitatea”, citeodata chiar usoara ticneala artistica a protagonistilor, despre care exista ideea falsa ca lucreaza printre nori si fum si aburi de alcool, la ore atipice, in medii atipice.

Realitatea, descoperita repede de orice student care incepe o cariera in aceste domenii, este ca lucrurile nu stau deloc asa. E drept ca in advertising multi dintre copywriteri sau art-directori intretin in mod voit ideea de “cap in nori”, insa cei mai multi dintre ei sint spirite foarte practice, care stiu bine ce au de facut si evalueaza foarte mercantil (in sensul cel mai bun al cuvintului) orice oportunitate li se iveste. Imi amintesc de un cunoscut, art director intr-o celebra agentie de publicitate, care are mereu aerul ca nu prea intelege ce se intimpla in jur, dar evalueaza si exploateaza permanent, extrem de eficient, orice ocazie de a face bani sau de a creste in cariera - lucru firesc de altfel si perfect in regula.

Intr-un anume sens, creativitatea face parte, si ea, din aceste “mituri” intretinute. Exista impresia ca, daca nu esti creativ si nu vezi pe cer nori cu forme de obiecte, nu ai ce cauta in acest domeniu. Exista impresia ca deadline-urile sint pentru ceilalti, nu pentru cei care “creeaza”, sau ca muza nu te viziteaza oricind, ci doar cind doreste ea. Realitatea este putin diferita: sigur ca o idee geniala nu vine batind din palme, si nici nu scoti din joben sugestii creative pentru un eveniment sau o lansare. Dar la fel de adevarat este ca acestea pot fi provocate prin cercetare, prin curiozitatea permanenta de a sti ce au facut altii, conectarea la evenimentele din piata, stimularea imaginatiei, deschiderea orizonturilor. Sint agentii care amenajeaza un mediu de lucru special pentru cei responsabili de partea creativa a unei campanii - aceasta este o idee buna, care vine citeodata dublata, din pacate, de o lejeritate extrema a programului si a disciplinei de lucru. Mi s-a intimplat chiar, odata, sa primesc de la un director de agentie replica: “Nu sintem gata cu propunerea, pentru ca ne-a disparut copywriter -ul, nu dam de el de citeva zile. Mai are obiceiul asta, sa dispara si apoi sa apara subit”.

Ca urmare, creativitatea este, pe de o parte, un dar, si pe de alta parte o abilitate educata. Cei care sint creativi nativ sint favorizati, desigur, si de cele mai multe ori ei sint cei care nasc idei spectaculoase, de care te minunezi si nu intelegi cum de nu ti-au venit tie, pentru ca par atit de simple si genereaza efecte atit de dramatice si radicale. Ceilalti, nu trebuie sa creada despre ei ca sint arizi, seci, fara imaginatie, ci trebuie sa faca efortul de a-si stimula imaginatia, de a vedea lucruri interesante acolo unde nu pare nimic de vazut. In ceea ce ma priveste, cred ca exista creativitate in orice domeniu: cel mai riguros chirurg are in cariera momente cind trebuie sa improvizeze creativ, cel mai bun inginer este un creator inventiv, simplul zidar care varuieste un perete poate avea visul lui de a crea o culoare, o textura. Faptul ca nu sintem educati sa vedem in noi latura creativa ne determina sa credem ca n-o avem deloc.

In PR, creativitatea este esentiala, dar trebuie vazuta ca o imbinare intre imaginatie si rigoare. Diferentiatoarele, lucrurile atipice, conceptele speciale, trebuie sustinute de puterea de a le implementa si de a obtine rezultate, de seriozitatea parteneriatului cu clientul si de increderea pe care o inspiram. Este bine sa lasam spiritul boem pentru cenaclurile literare, desi ma tem ca si acolo i s-a dus vremea…

Articol aparut pe markmedia.ro.

1 Comment
« Articole mai vechi