Articole cu eticheta ‘comunicare’

Despre criza si comunicarea interna

90287467

Printre partile bune ale crizei se numara si faptul ca toata lumea vorbeste despre comunicare si importanta acesteia. Brusc, aud in stanga si-n dreapta ca oamenii vor sa comunice (mai ales intern), sa li se comunice, sa fie comunicare.

Asta imi aduce aminte de situatia trista a celor care se duc la dentist doar cand ii doare maseaua. Pentru acest tip de atitudine, nu exista decat cateva explicatii: ori educatia pe care au primit-o nu a cuprins si referinte despre dentist, ori le e frica, ori n-au bani decat pentru interventii de urgenta.

Nu as spune ca treaba sta mult diferit in ceea ce priveste obisnuinta de comunicare in interiorul unei companii: fie se considera ca e un moft, un efort prea putin important in comparatie cu alte activitati din firma ce se traduc prin rezultate cuantificabile, fie multi nu stiu cum se face si nu vor sa recunoasca sau sa ceara ajutor din partea celor ce se pricep la acest lucru, pe fondul unui cost suplimentar, nejustificat in conditiile respective.

Oricum ar fi, comunicarea devine, mai devreme sau mai tarziu, o necesitate. In aceste vremuri, accelerata de stresul nesigurantei zilei de maine, s-ar putea ca aceasta nevoie sa devina mult mai repede stringenta si cei implicati sa-si doreasca sa actioneze in acest sens.

Din acest punct de vedere, criza poate oferi o lectie pentru multi manageri atunci cand vine vorba de comunicarea interna. Iar dezideratul principal e ca aceasta sa devina o realitate in cat mai multe companii din Romania, si nu doar in cele multinationale care functioneaza in acest mod.

Conditiile actuale nu impun o revolutionare a procesului de comunicare interna, ci o prezenta consecventa a acestuia, prin aceleasi mecanisme folosite ca si pana acum: newslettere periodice, intranet, sedinte, informari de tot felul, mai mult sau mai putin oficiale. Fiecare dintre ele are rolul de a informa echipa asupra transformarilor prin care trece compania, asupra viitorului acesteia si asupra noutatilor intervenite in viata firmei.

Sa nu uitam ca vorbim totusi de o perioada in care conditiile de mediu impun modificari strategice in viata unei organizatii, o perioada in care calitatea angajatilor este cu atat mai importanta, pentru ca prin intermediul lor se infaptuiesc obiectivele companiei. Un manager care are in spate o echipa eficienta si care trateaza cu profesionalism task-urile aferente are in ea un aliat in depasirea acestor momente.

Iar o astfel de echipa se mentine turata si prin comunicare, angajatii trebuie sa fie informati in legatura cu fiecare decizie luata la nivel de management si care are un real impact asupra colectivitatii. In al doilea rand, ne place sau nu, angajatii reprezinta o institutie. Adesea acestia devin purtatori de cuvant ai organizatiei, pentru simplul motiv ca sunt mai credibili sau poate doar mai usor accesibili. Venind cu informatii direct din “casa”, alterate sau valide, in functie de modul in care anumite lucruri sunt percepute, ei transmit diferite mesaje ce pot fi chiar in detrimentul firmei.

Astfel de consecinte pot fi evitate printr-un program de comunicare interna, prin care angajatii sa fie implicati si pregatiti sa devina ambasadori ai companiei.

Criza sau nu, comunicarea interna ar trebui sa fie un proces desfasurat in permanenta. Si tind sa cred ca vor exista din ce in mai multe programe de comunicare la nivel intern, bazate tocmai pe principiul : am testat pe timp de criza, a functionat, vom continua procesul, chiar si in vremurile “linistite”.

Articol publicat pe www.strategic.ro.

Mitul creativitatii in comunicare

93907244

Sint anumite domenii de activitate despre care s-a format o imagine bine definita, dar nu neaparat si corecta, bazata pe anumite entuziasme si idealisme promovate si intretinute de multe ori chiar de cei din interiorul bransei. In ceea ce priveste industria comunicarii (PR, advertising), aceasta imagine are in centrul sau spiritul boem, “creativitatea”, citeodata chiar usoara ticneala artistica a protagonistilor, despre care exista ideea falsa ca lucreaza printre nori si fum si aburi de alcool, la ore atipice, in medii atipice.

Realitatea, descoperita repede de orice student care incepe o cariera in aceste domenii, este ca lucrurile nu stau deloc asa. E drept ca in advertising multi dintre copywriteri sau art-directori intretin in mod voit ideea de “cap in nori”, insa cei mai multi dintre ei sint spirite foarte practice, care stiu bine ce au de facut si evalueaza foarte mercantil (in sensul cel mai bun al cuvintului) orice oportunitate li se iveste. Imi amintesc de un cunoscut, art director intr-o celebra agentie de publicitate, care are mereu aerul ca nu prea intelege ce se intimpla in jur, dar evalueaza si exploateaza permanent, extrem de eficient, orice ocazie de a face bani sau de a creste in cariera - lucru firesc de altfel si perfect in regula.

Intr-un anume sens, creativitatea face parte, si ea, din aceste “mituri” intretinute. Exista impresia ca, daca nu esti creativ si nu vezi pe cer nori cu forme de obiecte, nu ai ce cauta in acest domeniu. Exista impresia ca deadline-urile sint pentru ceilalti, nu pentru cei care “creeaza”, sau ca muza nu te viziteaza oricind, ci doar cind doreste ea. Realitatea este putin diferita: sigur ca o idee geniala nu vine batind din palme, si nici nu scoti din joben sugestii creative pentru un eveniment sau o lansare. Dar la fel de adevarat este ca acestea pot fi provocate prin cercetare, prin curiozitatea permanenta de a sti ce au facut altii, conectarea la evenimentele din piata, stimularea imaginatiei, deschiderea orizonturilor. Sint agentii care amenajeaza un mediu de lucru special pentru cei responsabili de partea creativa a unei campanii - aceasta este o idee buna, care vine citeodata dublata, din pacate, de o lejeritate extrema a programului si a disciplinei de lucru. Mi s-a intimplat chiar, odata, sa primesc de la un director de agentie replica: “Nu sintem gata cu propunerea, pentru ca ne-a disparut copywriter -ul, nu dam de el de citeva zile. Mai are obiceiul asta, sa dispara si apoi sa apara subit”.

Ca urmare, creativitatea este, pe de o parte, un dar, si pe de alta parte o abilitate educata. Cei care sint creativi nativ sint favorizati, desigur, si de cele mai multe ori ei sint cei care nasc idei spectaculoase, de care te minunezi si nu intelegi cum de nu ti-au venit tie, pentru ca par atit de simple si genereaza efecte atit de dramatice si radicale. Ceilalti, nu trebuie sa creada despre ei ca sint arizi, seci, fara imaginatie, ci trebuie sa faca efortul de a-si stimula imaginatia, de a vedea lucruri interesante acolo unde nu pare nimic de vazut. In ceea ce ma priveste, cred ca exista creativitate in orice domeniu: cel mai riguros chirurg are in cariera momente cind trebuie sa improvizeze creativ, cel mai bun inginer este un creator inventiv, simplul zidar care varuieste un perete poate avea visul lui de a crea o culoare, o textura. Faptul ca nu sintem educati sa vedem in noi latura creativa ne determina sa credem ca n-o avem deloc.

In PR, creativitatea este esentiala, dar trebuie vazuta ca o imbinare intre imaginatie si rigoare. Diferentiatoarele, lucrurile atipice, conceptele speciale, trebuie sustinute de puterea de a le implementa si de a obtine rezultate, de seriozitatea parteneriatului cu clientul si de increderea pe care o inspiram. Este bine sa lasam spiritul boem pentru cenaclurile literare, desi ma tem ca si acolo i s-a dus vremea…

Articol aparut pe markmedia.ro.

Ce comunici cind nu vorbesti?

88859030

Am mereu in minte expresia de pe chipul unui coleg, extrem de suparat dupa o discutie cu un prieten. A venit in birou trantind si pufnind, enervat de conversatia pe care tocmai o incheiase. Cind mi-a trimis prin e-mail replicile schimbate, nu mi s-a parut nimic ofensiv, si i-am comunicat deschis opinia mea. Raspunsul lui a fost in sine, in ceea ce ma priveste, o lectie despre limbajul non-verbal: “dar nici nu stii pe ce ton mi-a vorbit si cum m-a privit…”

Auzim frecvent astfel de replici: „Nici nu s-a uitat la el”, „Mi-am dat seama din privirea ei ca spune adevarul”, „Nu mi-a spus, dar se vedea pe fata lui ca era suparat” – realitatea este ca spunem extrem de multe chiar si atunci cind nu vorbim. Mesajul pe care il transmitem sta mai putin in cuvinte, si mai mult in mimica, gesturi, tonul vocii. De fapt, interlocutorul este tentat sa interpreteze si sa „creada” mai degraba limbajul corpului, decit cuvintele pe care i le adresam. Aceasta tentatie vine din instinctul de conservare al fiecaruia, pentru ca stim, cu totii, ca limbajul articulat, controlat, exprima ceea ce doreste transmitatorul sa comunice, nu ceea ce crede sau simte el cu adevarat.

Limbajul corpului „tradeaza” foarte usor. De cele mai multe ori, nu este nevoie de cuvinte ca sa semnalezi ca esti fericit, suparat, trist, curios, intrigat, indiferent, dezinteresat. Nu fac parte din categoria celor care cred ca pot depista un mincinos doar pentru ca omul si-a dus mina la nas sau la gura, si nici nu sint de parere ca trebuie sa ne transformam in niste obsedati care urmaresc fiecare gest, oricit de neinsemnat, al partenerului de discutie. Dar cred ca, in timp, cu ceva experienta si pricepere, putem interpreta semnalele pe care le transmite in limbaj non-verbal interlocutorul nostru si reusim, la rindul nostru, sa filtram mesajele de acest tip pe care le emitem.

Cum sa comunicam pozitiv in limbaj nonverbal? Citeva indicii simple le vor sugera partenerilor de discutie starea in care ne aflam, si putem face astfel incit acest lucru sa fie in favoarea noastra.

 Zimbetul deschis si pozitiv - primul si cel mai important semn, care imprima oricarei figuri un aer destins si disponibil pentru dialog. Un om zimbitor nu poate fi in defensiva, dar nu poate fi perceput nici ca ofensiv.

 Contactul vizual – am intilnit de multe ori oameni destepti si bine pregatiti, unii chiar in pozitii de management, care aveau teama de a-i privi pe ceilalti in ochi. Desigur ca, in astfel de cazuri, nu putea fi vorba despre ascunderea unor informatii sau despre minciuna ci, pur si simplu, de o stare crescuta de emotivitate. Invingerea acestei porniri atavice care nu ne lasa sa privim oamenii in ochi este un punct important in lupta cu propriul body-language.

 Stringerea miinii – nimic nu este mai dezamagitor decit o stringere de mina moale, abia atinsa si, eventual, putin transpirata. Nici macar intre femei nu trebuie practicat acest tip de salut. Daca nu putem stringe mina celuilalt cu fermitate, este bine sa renuntam sa initiem acest salut, si sa incercam ca, atunci cind trebuie sa facem fata unei miini intinse, sa o facem onorabil.

 Tinuta – felul in care stam, in care corpul reactioneaza in functi de gradul nostru de interes fata de un subiect sau altul, nu vor trece neobservate intr-o discutie sau intr-o prezentare. Siguranta de sine se vede intr-o postura dreapta, intr-un mers ferm. Interesul poate fi marcat printr-o usoara aplecare inainte a trunchiului, dupa cum dezinteresul este imediat semnalat de o tinuta neglijenta, exagerat relaxata.

 Bratele – sint foarte importante in comunicarea nonverbala si pot sugera, in functie de pozitia lor, teama, defensiva, sau increderea si starea pozitiva. Bratele nu trebuie incrucisate la piept, dupa cum nu trebuie nici ridicate in gesture ample, care trec de nivelul umerilor. Palmele deschise in sus arata disponibilitate pentru dialog si deschiderea de a accepta si intelege puncte de vedere diferite de ale noastre.

 Picioarele – foarte neglijate de obicei in comunicarea nonverbala sint, potrivit lui Joe Navarro, fost agent FBI si autorul cartii Secretele comunicarii nonverbale, cele mai sincere parti ale corpului. Inca din copilarie, primim tot felul de sfaturi pentru controlul expresiei fetei (“nu te mai strimba asa”, “nu mai face figura asta”, “incearca macar sa te preface ca-ti place”), dar nimeni nu ne spune niciodata despre cum sa ne supraveghem picioarele. Acestea sint neglijate pentru ca, de cele mai multe ori, se afla in zona de siguranta ferita privirilor, si nu sint observate. Cu toate acestea, sau poate tocmai de aceea, limbajul lor trebuie supravegheat, si pozitia cea mai sigura este a picioarelor lipite simplu.

 Vocea – unul dintre cele mai eficiente si din pacate cel mai putin utilizate instrumente de limbaj al corpului. O voce suficient de puternica, limpede si sigura, are menirea de a inspira incredere in cel care vorbeste.

Citeva paragrafe nu pot epuiza, in nici un caz, un subiect pentru care s-au scris multe carti. Dar pot deschide apetitul pentru a intelege mai bine ca forma poate sluji fondul, dincolo de opinia confortabila ca “este important ce spun, nu si cum o fac”. Poate ar trebui sa ne asumam deschis faptul ca a trecut vremea acelui boem “nu conteaza cit de lung am parul, important e ce si cum gindesc” - bun la timpul lui, insa, la vremuri noi, principii noi. Forma fara fond este manifestarea celor superficiali. Dar fondul fara forma este pacatul de a irosi o idee, un proiect sau o oportunitate din lipsa preocuparii pentru comunicare si, in special, pentru comunicarea nonverbala.

Articol aparut pe www.prwave.ro

Comunicarea, dincolo de sinapsele neuronale

Se spune ca femeile sint mai buni comunicatori decit barbatii. S-a gasit, pe889654981ntru acest lucru, si o explicatie fundamentata stiintific, potrivit careia femeile au -fata de barbati-, un numar dublu de sinapse neuronale, care reprezinta tot atitea porti de comunicare. Se mai spune si ca femeile reusesc sa vada ce se comunica dincolo de cuvinte, in timp ce barbatii au intr-o masura mai mica capacitatea de a se orienta in functie de body-language, de mimica sau de tonalitatea vocii.

Totusi, pentru a fi comunicator profesionist, este nevoie de mai mult decit abilitatea nativa. De aceea, am pregatit un „decalog” bazat pe experienta, pe lucruri vazute sau auzite de-a lungul timpului, intr-o cariera de 15 ani in comunicare. Iata:

1. Incearca sa te auto-analizezi si sa vezi, cu obiectivitate, daca iti place sa comunici, daca te simti bine stind de vorba cu oamenii, daca esti confortabil/a cind interactionezi cu ceilalti. Aceasta este una dintre calitatile esentiale ale unui comunicator.

2. Fii cu mintea deschisă. Fii receptiv/a la tot ce se intampla in jurul tău: la chestiuni de ordin profesional, la stiluri de leadership, abilităţi manageriale. Ai de oriunde de invatat.

3. Fii conectat/a cu mediul profesional, tine legatura cu cei din comunitate prin orice canal de comunicare. Site-urile de profil, forumurile, blogurile, conferintele si work-shop-urile sint tot atitea modalitati de a interactiona cu profesionistii din industrie.

4. Fii activ/a in comunicarea cu jurnalistii. Vizitele in redactie, comunicarea directa sau prin telefon/email, intilnirile formale sau informale reprezinta o parte foarte importanta a vietii profesionale pe care o are un specialist in PR.

5. Ingrijeste-te sa vorbesti corect limba romana, sau pe aceea in care comunici. Nimic nu este mai urit decit un specialist in PR care nu stapineste bine gramatica, si din pacate astfel de situatii exista.

6. Seteaza-ti standarde inalte de calitate, pentru ca in comunicare greselile se taxeaza sever. Un comunicat de presa trimis catre jurnalisti in forma de lucru, nefinisata, un e-mail cu informatii gresite, o declaratie data atunci cind nu este cazul pot determina prejudicii de imagine greu de reparat.

7. Păstrează-ţi entuziasmul şi determinarea. Chiar dacă lucrurile nu  ies mereu aşa cum  îţi doreşti, chiar dacă faci greşeli şi cineva ţi le reproşează, nu capitula în bătălie. Performanta profesionala o realizezi in primul rind pentru tine, nu este un favor pe care il faci companiei sau clientului.

8.  Daca lucrezi intr-o agentie, stai aproape de client - va simti valoarea pe care i-o aduci. Ajuta-l si daca nu te solicita, va aprecia acest lucru si va tine la relatia cu tine, dincolo de cea contractuala, pe care o are cu agentia pentru care lucrezi. Si aceasta este o investitie in tine insati, pe care merita sa o faci pentru viitor.

9. Invata ce inseamna discretia si secretul profesional. Indiferent ce ti se intimpla sau unde ajungi, divulgarea informatiilor de interior este o dovada sigura ca nu esti facut pentru aceasta meserie. La fel ca medicul sau ca avocatul, un PR-ist de valoare stie ca divulgarea publica a unor informatii interne este similara cu iesirea din meserie, pentru ca nimeni nu va mai dori sa-l angajeze intr-un astfel de job.

10. Invata sa nu iei lucrurile in nume personal. De-a lungul timpului, te vei lovi de situatii conflictuale, de declaratii mincinoase, de neadevaruri spuse public - pastreaza-ti calmul si gaseste strategia care sa-ti permita sa mergi mai departe, avind la orizont obiectivul personal pe care vrei sa il atingi.

Acest „decalog” nu reprezinta decit simple opinii, idei din care fiecare poate lua ce i se potriveste. In PR nu este simplu, dar nici atit de dificil, incit sa pierdem din vedere frumusetea meseriei. In cele din urma, naturaletea comunicarii, echilibrul si abordarea practica a situatiilor cu care avem de-a face sint conditii de baza pentru dezvoltarea personala.

Articol aparut pe www.eva.ro.

Bila albă: abilităţile de comunicare

Potrivit obiceiului confortabil de a-şi spune ceea ce vor să audă, oamenii cobilanciansideră că este important doar ce spui, nu şi felul în care o faci. Nu sînt adepta teoriei formelor fără fond, însă cred că, în lumea în care trăim, cîştigă cei care ştiu să acorde importanţa potrivită fiecăruia dintre aceste aspecte. Poate că ar trebui să ne asumăm deschis faptul că a trecut vremea acelui boem “nu contează cît de lung am părul, important e ce şi cum gîndesc” - bun la timpul lui, însă, la vremuri noi, principii noi.

În prezent, învingătorii se numără printre cei care ştiu că expunerea coerentă a unei idei le creşte şansele de reuşită. Abilităţile de comunicare sînt utile începînd cu interviul de angajare şi terminînd cu prezentări pe care trebuie să le facem în faţa unei săli pline.

Care sînt, in cateva cuvinte, principiile unei comunicări mai eficiente?

·        Conştientizarea faptului că obiectivul comunicării este nu transmiterea informaţiei, ci recepţionarea acesteia de către audienţă

·         Realizarea unui discurs coerent, logic, în care ideile curg firesc una din alta

·         Folosirea exemplelor pentru a ilustra conceptele abstracte pe care le prezentăm

·         Formularea simplă şi directă a ideilor, cu evitarea cuvintelor sau frazelor complicate

·         Însoţirea comunicării verbale cu un body-language potrivit

·         Pronunţia clară, vocea convingătoare şi puternică

·         Zîmbetul adresat audienţei şi forţa de a privi oamenii în ochi

·         Tratarea cu seriozitate şi responsabilitate a oricărei interacţiuni interpersonale

Forma fără fond este manifestarea celor superficiali. Dar fondul fără formă este păcatul de a irosi o idee, un proiect sau o oportunitate din lipsa preocupării pentru comunicare.

Articol aparut in aceasta luna in revista Tonica.