Articole cu eticheta ‘In PRactica’

PR-ul, un domeniu din ce in ce mai atragator pentru jurnalisti

71898026

Trecerea unui jurnalist din presa in PR nu reprezinta ceva nou, tentatia de a lucra de partea cealalta a baricadei a existat dintotdeauna pentru unii, care au si facut acest pas. Daca pana acum un an, doi, aceasta schimbare venea pentru a satisface o curiozitate (cum e sa lucrezi in calitate de consultant, la client), din dorinta de a face si altceva sau poate pentru ca pur si simplu la mijloc era vorba de o oferta de nerefuzat, astazi exista si o alta motivatie ce sta la baza schimbarii: limitarea unor optiuni, prin inchiderea unor publicatii importante. Iar mai putine optiuni in presa implica o reorientare catre domenii conexe.   

Indiferent daca sunt sau nu decizii impuse de conditiile noi din piata, tot mai multi jurnalisti par hotarati sa treaca in cealalta tabara, in PR. Unele numiri in functie au fost deja facute publice, altele dimpotriva, nu au fost anuntate oficial. Oricum ar fi, le uram bun venit noilor “colegi de industrie” si chiar am fi interesati de noi feed-back-uri, ce diferente exista intre PR-ul vazut prin ochii consultantului de specialitate si cel vazut prin ochii ziaristului?…unde se intersecteaza cele doua viziuni, unde perceptia coincide cu realitatea si unde sunt diferentele majore…

Vorbind de aceasta tema, mi-am adus aminte ca avem in arhiva noastra un material ce a fost publicat pe brandinfo.ro si care are foarte mare legatura cu subiectul, e vorba de :

Perspectiva de vizavi…

Una dintre cele mai mari tentatii ale jurnalistului este ca, la un moment dat, sa devina PR-ist, iar aceasta este o trecere fireasca, pentru ca cei mai buni oameni de PR sint, in general, cei care au avut mai intii o experienta in jurnalism. Ceea ce te ajuta foarte mult atunci cind treci “de cealalta parte” (desi exprimarea nu este cea mai fericita) este intelegerea nevoilor, a intereselor si a stilului de lucru al ziaristului.

Mai mult, nu il privesti pe jurnalist ca pe “dusmanul” care te asteapta sa faci greseli, ci ca pe un om care isi face meseria, si pentru care doar anumite informatii au valoare de stire. Partea mai putin confortabila a acestei conversii este adaptarea la o lume cu totul noua, in care, din servit, devii cel care serveste. Punctualitatea, seriozitatea in abordare, obisnuinta de a reactiona la un e-mail (chiar neinteresant pentru tine) si de a te tine de cuvint indiferent de orice alte prioritati ai avea sint reflexe pe care nu numai un jurnalist, ci oricine care intra in lumea de afaceri trebuie sa le capete.

Din cauza vietii profesionale agitate si a ritmului in care traiesc, ziaristii gasesc dificila aceasta adaptare la o meserie cu viteza de executie mai mica, dar cu mare atentie la client si la nuante. Pentru cei care isi doresc cu adevarat sa faca aceasta trecere, obstacolele nu sint mari, daca pornesc la drum cu disponibilitate pentru schimbare si cu flexiblitate. Din experienta mea ca angajator, jurnalistii devin consultantii care se adapteaza cel mai bine la situatii noi, pe care te poti baza in situatii de criza, care cer decizii rapide si care obtin rezultate acolo unde nimeni nu credea ca se poate. Si asta pentru ca vin dintr-o lume dura, in care si-au purtat singuri de grija.

Ce valoare aduce PR-ul?

Scriam intr-un post trecut despre diferentele dintre PR si Advertising, cum intervin cele doua arii de specialitate in viata unui brand. Iata ca filmuletul de mai jos surprinde cam aceeasi esenta, legata de diferentele dintre cele doua. Protagonistul clipului, fondator al unei companii ce activeaza in industria berii in SUA, vorbeste deschis despre valoarea pe care PR-ul o aduce unui business:

Mitul creativitatii in comunicare

93907244

Sint anumite domenii de activitate despre care s-a format o imagine bine definita, dar nu neaparat si corecta, bazata pe anumite entuziasme si idealisme promovate si intretinute de multe ori chiar de cei din interiorul bransei. In ceea ce priveste industria comunicarii (PR, advertising), aceasta imagine are in centrul sau spiritul boem, “creativitatea”, citeodata chiar usoara ticneala artistica a protagonistilor, despre care exista ideea falsa ca lucreaza printre nori si fum si aburi de alcool, la ore atipice, in medii atipice.

Realitatea, descoperita repede de orice student care incepe o cariera in aceste domenii, este ca lucrurile nu stau deloc asa. E drept ca in advertising multi dintre copywriteri sau art-directori intretin in mod voit ideea de “cap in nori”, insa cei mai multi dintre ei sint spirite foarte practice, care stiu bine ce au de facut si evalueaza foarte mercantil (in sensul cel mai bun al cuvintului) orice oportunitate li se iveste. Imi amintesc de un cunoscut, art director intr-o celebra agentie de publicitate, care are mereu aerul ca nu prea intelege ce se intimpla in jur, dar evalueaza si exploateaza permanent, extrem de eficient, orice ocazie de a face bani sau de a creste in cariera - lucru firesc de altfel si perfect in regula.

Intr-un anume sens, creativitatea face parte, si ea, din aceste “mituri” intretinute. Exista impresia ca, daca nu esti creativ si nu vezi pe cer nori cu forme de obiecte, nu ai ce cauta in acest domeniu. Exista impresia ca deadline-urile sint pentru ceilalti, nu pentru cei care “creeaza”, sau ca muza nu te viziteaza oricind, ci doar cind doreste ea. Realitatea este putin diferita: sigur ca o idee geniala nu vine batind din palme, si nici nu scoti din joben sugestii creative pentru un eveniment sau o lansare. Dar la fel de adevarat este ca acestea pot fi provocate prin cercetare, prin curiozitatea permanenta de a sti ce au facut altii, conectarea la evenimentele din piata, stimularea imaginatiei, deschiderea orizonturilor. Sint agentii care amenajeaza un mediu de lucru special pentru cei responsabili de partea creativa a unei campanii - aceasta este o idee buna, care vine citeodata dublata, din pacate, de o lejeritate extrema a programului si a disciplinei de lucru. Mi s-a intimplat chiar, odata, sa primesc de la un director de agentie replica: “Nu sintem gata cu propunerea, pentru ca ne-a disparut copywriter -ul, nu dam de el de citeva zile. Mai are obiceiul asta, sa dispara si apoi sa apara subit”.

Ca urmare, creativitatea este, pe de o parte, un dar, si pe de alta parte o abilitate educata. Cei care sint creativi nativ sint favorizati, desigur, si de cele mai multe ori ei sint cei care nasc idei spectaculoase, de care te minunezi si nu intelegi cum de nu ti-au venit tie, pentru ca par atit de simple si genereaza efecte atit de dramatice si radicale. Ceilalti, nu trebuie sa creada despre ei ca sint arizi, seci, fara imaginatie, ci trebuie sa faca efortul de a-si stimula imaginatia, de a vedea lucruri interesante acolo unde nu pare nimic de vazut. In ceea ce ma priveste, cred ca exista creativitate in orice domeniu: cel mai riguros chirurg are in cariera momente cind trebuie sa improvizeze creativ, cel mai bun inginer este un creator inventiv, simplul zidar care varuieste un perete poate avea visul lui de a crea o culoare, o textura. Faptul ca nu sintem educati sa vedem in noi latura creativa ne determina sa credem ca n-o avem deloc.

In PR, creativitatea este esentiala, dar trebuie vazuta ca o imbinare intre imaginatie si rigoare. Diferentiatoarele, lucrurile atipice, conceptele speciale, trebuie sustinute de puterea de a le implementa si de a obtine rezultate, de seriozitatea parteneriatului cu clientul si de increderea pe care o inspiram. Este bine sa lasam spiritul boem pentru cenaclurile literare, desi ma tem ca si acolo i s-a dus vremea…

Articol aparut pe markmedia.ro.

Comunicarea, dincolo de sinapsele neuronale

Se spune ca femeile sint mai buni comunicatori decit barbatii. S-a gasit, pe889654981ntru acest lucru, si o explicatie fundamentata stiintific, potrivit careia femeile au -fata de barbati-, un numar dublu de sinapse neuronale, care reprezinta tot atitea porti de comunicare. Se mai spune si ca femeile reusesc sa vada ce se comunica dincolo de cuvinte, in timp ce barbatii au intr-o masura mai mica capacitatea de a se orienta in functie de body-language, de mimica sau de tonalitatea vocii.

Totusi, pentru a fi comunicator profesionist, este nevoie de mai mult decit abilitatea nativa. De aceea, am pregatit un „decalog” bazat pe experienta, pe lucruri vazute sau auzite de-a lungul timpului, intr-o cariera de 15 ani in comunicare. Iata:

1. Incearca sa te auto-analizezi si sa vezi, cu obiectivitate, daca iti place sa comunici, daca te simti bine stind de vorba cu oamenii, daca esti confortabil/a cind interactionezi cu ceilalti. Aceasta este una dintre calitatile esentiale ale unui comunicator.

2. Fii cu mintea deschisă. Fii receptiv/a la tot ce se intampla in jurul tău: la chestiuni de ordin profesional, la stiluri de leadership, abilităţi manageriale. Ai de oriunde de invatat.

3. Fii conectat/a cu mediul profesional, tine legatura cu cei din comunitate prin orice canal de comunicare. Site-urile de profil, forumurile, blogurile, conferintele si work-shop-urile sint tot atitea modalitati de a interactiona cu profesionistii din industrie.

4. Fii activ/a in comunicarea cu jurnalistii. Vizitele in redactie, comunicarea directa sau prin telefon/email, intilnirile formale sau informale reprezinta o parte foarte importanta a vietii profesionale pe care o are un specialist in PR.

5. Ingrijeste-te sa vorbesti corect limba romana, sau pe aceea in care comunici. Nimic nu este mai urit decit un specialist in PR care nu stapineste bine gramatica, si din pacate astfel de situatii exista.

6. Seteaza-ti standarde inalte de calitate, pentru ca in comunicare greselile se taxeaza sever. Un comunicat de presa trimis catre jurnalisti in forma de lucru, nefinisata, un e-mail cu informatii gresite, o declaratie data atunci cind nu este cazul pot determina prejudicii de imagine greu de reparat.

7. Păstrează-ţi entuziasmul şi determinarea. Chiar dacă lucrurile nu  ies mereu aşa cum  îţi doreşti, chiar dacă faci greşeli şi cineva ţi le reproşează, nu capitula în bătălie. Performanta profesionala o realizezi in primul rind pentru tine, nu este un favor pe care il faci companiei sau clientului.

8.  Daca lucrezi intr-o agentie, stai aproape de client - va simti valoarea pe care i-o aduci. Ajuta-l si daca nu te solicita, va aprecia acest lucru si va tine la relatia cu tine, dincolo de cea contractuala, pe care o are cu agentia pentru care lucrezi. Si aceasta este o investitie in tine insati, pe care merita sa o faci pentru viitor.

9. Invata ce inseamna discretia si secretul profesional. Indiferent ce ti se intimpla sau unde ajungi, divulgarea informatiilor de interior este o dovada sigura ca nu esti facut pentru aceasta meserie. La fel ca medicul sau ca avocatul, un PR-ist de valoare stie ca divulgarea publica a unor informatii interne este similara cu iesirea din meserie, pentru ca nimeni nu va mai dori sa-l angajeze intr-un astfel de job.

10. Invata sa nu iei lucrurile in nume personal. De-a lungul timpului, te vei lovi de situatii conflictuale, de declaratii mincinoase, de neadevaruri spuse public - pastreaza-ti calmul si gaseste strategia care sa-ti permita sa mergi mai departe, avind la orizont obiectivul personal pe care vrei sa il atingi.

Acest „decalog” nu reprezinta decit simple opinii, idei din care fiecare poate lua ce i se potriveste. In PR nu este simplu, dar nici atit de dificil, incit sa pierdem din vedere frumusetea meseriei. In cele din urma, naturaletea comunicarii, echilibrul si abordarea practica a situatiilor cu care avem de-a face sint conditii de baza pentru dezvoltarea personala.

Articol aparut pe www.eva.ro.

PR sau Advertising - Ce e mai bun pentru crearea de brand?

PR

Am scris recent un articol despre diferentele intre advertising si PR, atunci cand vine vorba de crearea unui brand. Recunosc ca ideea de a realiza un astfel de material mi-a venit dupa ce am citit o carte scrisa de doi profesionisti in domeniu (Al Ries si Laura Ries), intitulata sugestiv: “The fall of advertising and the rise of PR”.

Cartea e captivanta, v-o recomand cu caldura…si va prezint mai jos cateva raspunsuri pe care cei doi specialisti (tata si fiica) le dau la intrebarea ”Advertising sau PR, ce e mai potrivit pentru a crea un brand?”:

1. La crearea unui brand, advertising-ul foloseste notiunea de “Big Bang”. PR-ul recurge la construirea pas cu pas a marcii respective.

Crearea unui brand implica mai multi factori: atragerea atentiei, intiparirea noii marci in mintea publicului, asocierea ei cu unul sau mai multe atribute. Aceasta constructie necesita timp, putand fi implementata printr-un program de PR adecvat si nu printr-o lansare ”exploziva” de publicitate. Un brand nu se creeaza peste noapte, ci treptat, printr-o comunicare permanenta cu publicul.

2. Advertising-ul indrageste nume vechi si denumiri – extensii ale brandurilor deja consacrate. PR-ul indrageste denumiri noi, de sine statatoare.

Promovarea unui produs/serviciu dintr-o categorie noua sub numele consacrat al companiei producatoare este mult mai la indemana (mai ales din punctul de vedere al costurilor de advertising) pentru multe organizatii. Introducerea unui brand nou si promovarea lui prin publicitate ar fi mult mai costisitoare decat lansarea unui produs cu o denumire ce inglobeaza o marca deja cunoscuta. De exemplu, cand Apple a introdus Macintosh, l-ar fi putut numi Apple IV, decizie care cu siguranta ar fi stirbit din natura revolutionara a produsului la momentul respectiv. Daca asa stau lucrurile in advertising, in PR situatia e cu totul alta: un nume/brand nou reprezinta o unealta importanta in promovare, prin insusi mesajul pe care il transmite mass-mediei in primul rand: produsul este nou si diferit fata de tot ce-a fost pana atunci pe piata.

3. Advertising-ul se exprima prin imagini, PR-ul prin cuvinte.

Publicitatea foloseste, in momentul de fata, aproape in totalitate doar imagini. Cuvintele vin sa intareasca ceea ce se transmite vizual, insa credibilitatea lor e una scazuta in reclame. Sa nu uitam ca mintea umana gandeste in cuvinte, decizia de a folosi anumite servicii sau produse se bazeaza pe comparatii verbale. Aici intervine PR-ul, care are drept scop traducerea unui brand in propozitii/fraze ce starnesc interesul (al presei, consumatorilor etc), apeland astfel la capacitatea de abstractizare a indivizilor.

4. Advertising-ul e orientat catre sine, PR-ul catre ceilalti.

O organizatie ce lanseaza o campanie de publicitate este cea care decide cum va fi campania respectiva, ce anume vrea sa vanda si mai ales cui. In PR, sunt altii cei care iti spun cum ar trebui sa fii, ce ar trebui sa vinzi si ce abordari de vanzari ar fi cele mai potrivite. Sa luam exemplul Volvo, care, desi acum ceva timp se focusa pe un anumit atribut cheie - ”durabilitate”, a reusit sa se pozitioneze cu totul altfel in mintea consumatorilor, gratie celor aparute in presa. Mass-media au acordat o atentie deosebita inventiei celor de la Volvo (centura de siguranta cu prindere in trei puncte), motiv pentru care noul atribut al brandului a devenit ”siguranta”, atribut pe care compania a si inceput de altfel sa il foloseasca in strategiile sale de marketing.

5. Advertising-ul ajunge la toata lumea, PR-ul se adreseaza cuiva.

In timp ce advertising-ul se concentreaza pe numarul de prospecti atinsi prin proiectele implementate si frecventa cu care se intampla acest lucru, PR-ul se adreseaza persoanelor care conteaza sau pot face diferenta, celor care sunt potentiali purtatori ai mesajului tau, transmitandu-l mai departe, catre rude, prieteni, colegi. Pentru ca in PR conteaza foarte mult credibilitatea celui ce transmite.

Articolul a aparut pe prwave.ro.

Georgiana Petcu, Consultant PR Headline